Apostolul Andrei era din Galileea, fiind fratele lui Simon, care, mai târziu, devenea apostolul Petru. Trecerea Sfântului Andrei prin Scythia Minor a fost de scurtă durată şi s-a desfăşurat într-o zona periferică a ariei getodace, prin penetrarea lentă şi tăcută a noii religii în comunităţile daco-romane.

Niciodată nu s-a îndoit în credinţa sa. Când i-a fost tăiat capul lui Ioan Botezătorul a lăcrimat. La Cina cea de Taină s-a întristat, când a fost vândut Iisus, a suferit profund. La judecata lui Iisus, el şi cu Ioan erau de faţă, stăteau în curtea Pretoriului, lângă Crucea Golgotei. Când a fost pus în mormânt Iisus, plângea în dimineaţa Învierii însă s-a bucurat şi a primit salutul pascal: "Pace vouă!".

A împărtăşit bucuria Învierii tuturor şi pretutindeni, iar la Înălţarea Domnului şia ridicat cugetul, înţelegând taina ascunsă atât timp. Aşa şi-a desăvârşit Andrei vocaţia spre adevăr. A predicat în cetăţile Asiei, întemeind comunităţi creştine în Antiohia, Efes, Elicori şi până la Bizanţ, pregătind astfel calea apostolului Pavel. O dată cu urcarea pe tronul Daciei a lui Decebal (97-106), relaţiile între Roma şi Dacia se înrăutăţesc. Apostolul Andrei coboară în sudul Dunării, făcându-şi noi ucenici, dar şi mulţi duşmani, fiind socotit iscoadă dacică. După războaiele dacice, se spune că Sfântul Andrei a trecut la sud de Dunăre, unde a fost răstignit pe o cruce în formă de X.

Trăsnete şi foc la răstignirea sa

Legenda spune că imediat după moartea lui a început o furtună din senin, iar trăsnetul, focul şi cenuşa i-au orbit pe toţi cei care asistau la răstignire. De atunci semnul crucii în forma de X s-a păstrat ca simbol al prevenirii unor accidente dramatice. A murit la vârsta de 70 de ani. În anul 356, trupul lui Andrei ar fi fost dus de la Patras la Constantinopol, iar în anul 1208, de la Constantinopol la Amalfi (Italia