•Baiatul fierarului din Borosesti a ajuns cel mai bun instrumentist fara a avea studii de specialitate
50 de ani de activitate artistica, o viata de om pentru unul dintre cei mai valorosi clarinetisti din tara, Ludovic Vagner. Evolutia sa muzicala este strins legata de cea a orchestrei simfonice a Filarmonicii "Moldova" din Iasi.
- Dupa nume, sinteti de origine germana.
- Habar nu am. Stiu doar ca m-am nascut in satul Borosesti din comuna Scinteia, ca sintem doisprezece frati imprastiati in toata tara. De persoana celui de al doisprezecelea frate, de fapt o sora, Mihaela, se leaga si evenimentul ca a fost botezata in numele regelui Mihai. Asa era pe atunci: al doisprezecelea copil dintr-o familie era botezat in numele regelui. La botez au fost prefectul Bucurestiului, precum si toti preotii din plasa Negresti. Unii dintre noi au numele de familie Wagner (ca si tata), iar altii - Vagner. Am avut multe de suferit din cauza acestui nume in perioada razboiului si dupa aceea chiar. Mi-amintesc ca atunci cind in timpul razboiului comandamentul rus era in casa noastra, ne numeam "Vasilescu"; cind veneau nemtii, eram "Vagner". Tata spunea ca s-a nascut in Canada, bunicii de pe mama erau polonezi. Nu am gasit niciodata acte care sa prezinte arborele genealogic al familiei. Chiar daca tata era fierar de elita si mama croitoreasa, erau oameni educati si aveau voci foarte frumoase. De la ei mi se trage pasiunea pentru muzica.
Profesorul Vasile Dumitriu i-a cedat locul din orchestra Teatrului National pentru a-si putea plati taxele scolare
- Cum ati ajuns clarinetist?
- Intii sa va spun ca aveam doi frati gemeni care mergeau la scoala; ma duceam si eu cu ei si, astfel, m-am trezit ca la virsta de CINCI ani trecusem in clasa a II-a. Invatatoarea mea, dna Olga Trofin, i-a spus tatalui meu ca am un talent deoseb