Ciobanii din Marginimea Sibiului sunt revoltati ca nu le-a spus nimeni la timp ce au si ce n-au voie sa faca din laptele de oaie dupa intrarea in UE. De o luna, nici un oficial nu a reusit sa-i lamureasca un-de au voie sa-si vanda marfa. Oieritul, un mod de viata transmis din generatii, risca sa sucombe.
Birocratia romaneasca o face de oaie. Desi se lauda ca branzariile lor sunt la fel de curate ca ale confratilor europeni, ciobanii din Marginimea Sibiului sunt suparati ca nu li s-a spus la timp cum sa se adapteze cerintelor UE si se vad in pericol de a pierde un mod de viata mostenit din neam in neam.
Oierii din Marginimea Sibiului au dat primii piept cu incapacitatea autoritatilor de a furniza informatii si indrumari privind conditiile impuse de piata europeana. Pentru a doua oara de la inceputul scandalului declansat de Ordinul 301/2006, reprezentanti ai Directiei Agricole si ai Directiei Sanitar-Veterinare din judetul Sibiu s-au prezentat in fata oierilor din Jina marti, 30 ianuarie, pentru a le explica ce si cum e cu noile norme europene. Dar la intrebarea care i-a aprins pe ciobani, si anume, cum isi vor mai putea vinde ei branza?, oficialii au ridicat mai mult din umeri, nelamuriti nici ei. "Avem mii de kile de branza pâacasa si ce facem cu ea?", se intreaba oierii.
VARIANTE. Ciobanii au trei posibilitati: sa se inscrie ca producatori ai produsului traditional - "telemea de Sibiu", a doua varianta, sa se asocieze si sa investeasca in unitati moderne de productie (acestia nu vor avea restrictii la vanzare), si a treia solutie, sa furnizeze laptele unor unitati specializate. Nu-ti trebuie multa scoala sa pricepi repede ca cea de-a treia varianta este imposibila. Distantele intre stanile din munte si unitatile de procesare sunt prea mari pentru ca livrarea laptelui sa se faca fara ca acesta sa se acreasca. Pentru producerea marcii traditi