Confuzia dintre valoare şi succes are o gravitate de care liderii de opinie din presă şi televiziune nu par conştienţi În sens strict, n-are dreptate H.R. Patapievici când susţine, într-o carte recentă, că nu există încă în România (că n-a existat niciodată) o piaţă a ideilor filosofice. Nici că piaţa ideilor literare care exista înainte de 1989 a dispărut după 1989. Trebuie să ne înţelegem asupra termenilor. Libertatea de opinie dobândită odată cu revoluţia a avut un efect (cum spun sociologii) pervers : a făcut, ce e drept, ca ideile de orice fel să fie cotate la bursă în funcţie nu de valoarea lor intelectuală, ci de succesul lor la publicul larg. Dar a introdus principiile bursei într-un domeniu până atunci ocolit. Economia de piaţă şi-a impus legea mai întâi în cultură. Cererea şi oferta de carte, ştiinţifică ori literară, de publicaţii de specialitate, de artă, de muzică au anticipat-o pe aceea de produse de consum. Primul domeniu impus exigenţelor consumatorului din postcomunism n-a fost acela economic, ci acela cultural. Divertismentul a câştigat neîntârziat partida cu arta adevărată. Ratingul a devenit decisiv. Concluzia nu poate fi decât una sigură: abia în ultimele două decenii produsele culturale sunt supuse în România legilor pieţei.

În sens larg, H.R. Patapievici are dreptate: dacă lăsăm la o parte termenii, e cât se poate de justă remarca lui că filosofia nu face obiectul unor dezbateri menite să treacă dincolo de cercul strâmt al filosofilor, ideile nu stârnesc emulaţie, fiind repede uitate în paginile unor publicaţii academice ori în analele universităţilor. Cam acelaşi lucru se întâmplă cu toate formele vieţii intelectuale. (Văd că revista „Vatra“ din Tg. Mureş are în vedere un număr consacrat pieţei de carte). Dacă înainte de 1989 literatura se bucura de un anumit prestigiu, ca şi literaţii, astăzi discuţiile şi polemicile literare nu