Ideea de bază la recitirea acestor părţi de vers constă în totala nepăsare faţă de ceea ce se întâmplă în traficul rutier autohton. Avem, cu precădere în vedere, acea parte a celor care şofează diverse categorii de autovehicule pe drumurile foarte proaste, proaste sau bunicele din cuprinsul României şi care se dovedesc absolut imuni la orice încercare de a-i face simţitori la posibilele urmări ale încălcărilor legii rutiere.

Acum este la mare vogă disputele aprinse între cei care doresc menţinerea neschimbată a prevederilor cuprinse în OUG nr. 195/2002 pentru foarte mulţi profesionişti sau nu, devenită Cod Rutier peste noapte, şi propunerile de modificare ale acesteia avem în vedere Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, propuneri extrem de severe în comparaţie cu ceea ce este în prezent.

Argumentele contestatarilor au debutat, de regulă, cu “aberaţii, exagerări de nedescris etc.” invocându-se, cel mai adesea, dramul şi adiacentele acestuia, ba chiar un distins domn analist politic, economic, socio-liber schimbist mergând până acolo încât a susţinut că vicisitudinile şi lipsa infrastructurii ar fi determinat producerea a 75 la sută dintre evenimentele rutiere înregistrate în România. Fiind departe de realitate, observaţia domnului Bogdan Chiriac, făcută la o analiză găzduită de Antena 3, m-a determinat să reafirm butada că “la fotbal şi circulaţie se pricepe toată lumea”. Nimeni , dar absolut nimeni nu a adus în discuţie trecerea în nefiinţă, pe seama accidentului de circulaţie, în doar cinci ani de zile, a peste 10.000 de persoane, copii, adolescenţi, tineri, maturi, bătrâni, fără a mai adăuga ori socoti preţul plătit de societate în ansamblu ei.

Costul se ridică la câteva miliarde bune de dolari, dar se pare că nu interesează pe nimeni sau interesează doar atunci când se propune majorarea sancţiunilor pecuniare şi a celor administra