Telenovelele nu mai sînt, nici măcar ele, ce-au fost odată. Cînd am început rubrica de faţă, prin '96, le consideram principala ameninţare-atracţie. După Sandra Brown, ele au reprezentat manifestarea culturii populare devenită fenomen: cu (aproape) toţii am plîns alături de Mariana din "Şi bogaţii plîng", care apărea, printre altele, pe generic, plimbîndu-se în patru labe; şi ne-am revoltat/răzbunat împreună cu Rudy Rodriguez, fosta Miss Venezuela, atunci cînd sora ei geamănă a fost omorîtă şi, apoi, ura s-a amestecat cu iubirea... Aproape întreaga maternitate Giuleşti abandona nou-născuţii, pe la 10 seara, cînd pe aceleaşi mici ecrane suferea Kassandra. Nu degeaba inginerul Cazan din Piteşti a înfiinţat, cam prin aceeaşi epocă, Asociaţia de luptă împotriva telenovelelor (dar şi pentru apă caldă, printr-o legătură obscură). Cu timpul, epoca lor de aur a trecut. Nu că n-ar mai fi fost telenovele şi nenumăraţi spectatori pentru ele; dar s-a dus inefabilul începutului; au dat iama jocurile de Bingo ( altă patimă domolită), manelele, cîntecele dance şi hip-hop, emisiunile interactive. Telenovelele şi-au continuat, însă, cuminţi, evoluţia. Prima telenovelă dublată, cu voci de actori români, era feministă. Acum, pe Acasă, există două telenovele ale căror eroi sînt elevi şi profesori. Brusc, s-a descoperit că şi mediul şcolăresc, liceal sau universitar, e sexy; sau, mă rog, are conotaţii erotice. Nu mă refer aici la idilele, clasice, dintre colegii de sexe diferite; astea sînt de mult fumate, le-au exploatat chiar şi filmele româneşti de pe vremea lui Ceauşescu, deci n-au nimic tabu în ele; telenovelele vor ceva mai tare, mai pervers, mai interzis: dragostea dintre profesori şi elevi. În cazul celor două telenovele "studioase" de pe Acasă, "Dragoste nebună" şi "Luisa Fernanda", cîte o ea, elevă, respectiv studentă, se îndrăgosteşte de tînărul ei profesor de liceu, re