O zi marcată de nenumărate obiceiuri şi superstiţii în tradiţia românească.

În această duminică, creştinii sărbătoresc intrarea Domnului în Ierusalim, unde a fost întâmpinat precum un împărat, cu ovaţii, flori, ramuri de măslin, smochin sau salcie, chiar dacă după câteva zile se hotărăşte răstignirea Sa pe cruce. Întâmpinarea Domnului este singurul moment menţionat în Biblie în care Hristos a acceptat ca oamenii să-i aducă cinstirea cuvenită. Ziua de Florii coincide şi cu momentul biruirii morţii, căci în sâmbăta care precede sărbătoarea Floriilor are loc Învierea lui Lazăr. În această zi, în biserici, se sfinţesc florile, ramurile sau coroniţele de salcie pe care ulterior creştinii le iau acasă şi le aşează la icoane sau în ferestre spre a fi apăraţi de cele rele şi a avea noroc tot anul. De Florii, creştinii au dezlegare la peşte, în săptămâna următoare intrând în Săptămâna Mare.

Chiar dacă este considerată o sărbătoare creştină, numele sărbătorii provine din termenul de origine latină „Floralia”, termen ce desemna o sărbătoare a vegetaţiei la romani care echivala cu biruinţa definitivă a primăverii asupra iernii, cu înflorirea sălciilor, cu revenirea la viaţă a naturii şi cu cinstirea zeiţei Flora.

Duminica Floriilor „prezice” vremea de Paşti

Sărbătoarea Intrării Domnului în Ierusalim este o sărbătoare frumoasă nu doar pentru că reconstituie parţial atmosfera marii sărbători pascale, ci şi pentru că această zi specială a strâns laolaltă tradiţii şi superstiţii diverse.

În credinţa populară, vremea de Florii o prefigurează pe cea de Paşti. Dacă va fi soare şi cald de Florii, aşa va fi şi de Paşti. Dacă va ploua, iar cerul va fi întunecat – aşa va fi vremea de Paşti. Conform unor alte superstiţii, este bine să te împărtăşeşti în această zi şi să ai sufletul deschis şi curat, cinstind ziua aşa cum se cuvine, dacă vrei să