CULTURA DE CANABIS • PLANTA CARE FĂCEA OPTIMIŞTI CAII NĂRĂVAŞI
Jurnalul foto
Peste sat abia trecuse fulminanta descindere a Brigăzilor de luptă împotriva traficului de droguri. Într-o dimineaţă de vară, mai precis, în zori, când roşul sângeriu al soarelui de la orizont prevestea o nouă zi toropitoare, culoarea astrului putând trece foarte bine drept enervarea premergătoare apoplexiei, satul se trezi în huruitul elicopterelor de asalt şi în vaierul sirenelor de automobil. Apărând brusc după creasta Dealului, aparatele se aşezaseră ameninţător deasupra pământului din marginea Pădurii Statului, un brâu de ogoare dintre lizieră şi şoseaua judeţeană. Pe sfori rapid desfăşurate descindeau mogâldeţele negre ale luptătorilor DIAS. Concomitent, poliţia declanşă un atac de la sol. Pe drumul ras de torenţi, care lega cătunul din deal de şoseaua judeţeană, urcau în trombă automobile cu girofaruri, încadrând convoiul de asalt: camioane cu jandarmi şi maşini antirevoltă, dubiţe în uşile cărora şedeau luptători cu mitraliere în mâini.
La început, cei din sat crezură că e vorba despre o filmare la o peliculă despre debarcarea în Normandia. N-ar fi fost prima oară când producătorii americani ar fi venit să filmeze aici. Peisajul era mai mult decât favorabil peliculelor de acţiune. Era astfel Pădurea Statului, din care puteau ţâşni, la nevoie, bandiţi, partizani, nemţi, ba chiar, la o adică, şi extratereştri. De sus, din marginea pădurii, se desfăşura priveliştea satului întins până la râu, râul propriu-zis, şi satul vecin, aşezat pe un mal înalt. O privelişte ideală pentru secvenţa iscoadei călare. Eroul ieşea din pădure (pe cal, pe jos, pe turela unui tanc, mă rog, după cum îi cerea scenariul) şi privea în depărtare, spre malul celălalt, unde se zăreau mogâldeţele duşmanilor. Care mogâldeţe puteau fi şi ele de felurite tipuri, după
