Istoria recenta a civilizatiei umane s-a desfasurat sub zodia progresului. Chiar daca in ce priveste diferitele domenii intre ale caror coordonate ne desfasuram viata la nivel colectiv si individual putem vorbi de ritmuri mai mult sau mai putin accentuate in care progresul si-a pus amprenta asupra fiecaruia, prezenta sa ca fenomen nu poate fi negata.

Nivelul de dezvoltare prezent al societatii umane nu ar fi fost atins fara progresele stiintei moderne. La fel de sigur, putem afirma insa ca a existat intotdeauna riscul unor efecte perverse, directe si indirecte ce puteau decurge din raspandirea pe scara larga a diferitor inovatii realizate ca urmare a progresului. Spun efecte perverse, pentru ca una din caracteristicile majore ale progresului este ca efectele benefice se vad/se simt imediat in timp ce efectele negative, riscurile, apar de abia dupa o anumita durata de viata a inovatiei respective.

Poate cea mai importanta consecinta negativa a progresului ultimelor decenii este apreciata la ora actuala ca fiind fenomenul incalzirii globale. Efect al revolutiei industriale din anii 1960-1970, incalzirea globala a inceput sa fie tratata serios la nivel global de abia cu ocazia realizarii Procolului de la Kyoto. A fost prea putin, nu neaparat prea tarziu. Preocuparea liderilor mondiali pentru reducerea fenomenelor ce au contribuit si contribuie la dezvoltarea fenomenului incalzirii globale este una de actualitate si cu siguranta ea va primi o atentie din ce in ce mai mare in anii care vor veni. Important este ca indiscutabil vorbim de efecte negative si dintre care multe inca nici nu pot fi evaluate exact, efecte care nu au aparut imediat, dar care au pornit de la un nivel imperceptibil pana la un altul la care nu au mai putut fi ignorate. Inseamna asta ca revolutia industriala nu ar mai fi trebuit sa se produca? Ca numarul de masini si de frigidere