Partea a doua din Amintiri in epoca de aur are avantajul suprem al calitatii artistice, fiind in acelasti timp un film cu priza la public, pentru care publicitatea nu suna gaunos. Partea a doua a Amintirilor din epoca de aur a fost lansata pe 1 noiembrie la Iasi concomitent cu restul tarii. Pentru cine nu a vazut primul episod, colectia de scurt metraje poate functiona si separat, deschizind curiozitatea fata de povestile cu inspectii, activisti si politisti proiectate in urma cu o luna. M-as fi asteptat ca partea a doua sa continue exploatarea anomaliilor politico-ideologice pentru potentialul de umor recunoscut acum, la distanta de 20 de ani. Nu este asa. Amintirile secunde se apleaca asupra dragostei in epoca de aur, un subiect mai cald, in care umorul dulce-amar e echilibrat de amorul platonic intre inimi comuniste. Alaturi de tinerii indragostiti in cautare de tabere si vhs-uri, Cristian Mungiu aseaza Legenda soferului de gaini, completind seria cu un scurt-metraj mai vechi, reintegrat in amintiricu un bonus interesant in ce priveste evolutia creativa a scenaristului-regizor. Identificata de spectatorii perspicace ca facind tranzitia spre o epoca ne- sau neo-comunista marcata de cutia alb-galbuie a deja miticei margarine Rama, Legendaa treia a curcanului zburator continua subtilul joc mnemotehnic propus pe parcursul celor doua serii de scurt-metraje: identificati obiectul comunist! Strabatind traseul in sens invers, de la pet-urile de plastic imprastiate in casa curcanului zburator la sticlele si borcanele primei legendedin partea a doua a amintirilor, spectatorul parcurge efectiv un timp al memoriei obiectelor, accesibil direct celor care l-au trait si explicat prin poveste copiilor. O functie esentiala a cinema-ului, memoria timpului subiectiv si-a mai pierdut din atractivitate in epoca accesului nelimitat la informatie. Rezistenta pe care memoria o opunea in