Impunerea de taxe pe marile averi a provocat mai mereu in Romania (inca din vremea Pricipatelor) mari tensiuni. Luati in parte, cei cu care am discutat, erau de acord cu taxarea bogatiei, dar sa nu se inceapa cu ei. Masura este evident de stanga si nu are nicio alta idee in spate decat carpirea veniturilor la buget, scrie Dan Popa pe blogul sau.
Partea proasta e ca pentru a identifica, demonstra si ulterior colecta impozitele pe marile averi, s-ar putea sa cheltui mai multi bani decat speri sa aduni. Asta daca cei vizati nu isi vor cauta domicilii fiscale mai prietenoase. Istoria asta ne spune ca s-a intamplat, de sute de ani incoace. De cele mai multe ori, ideea taxarii bogatiei a venit dupa ce guvernantii se aruncau in cheltuieli care trebuiau apoi recuperate.
Despre Lapusneanu ne povesteste Ureche cum marii boieri, satui de supra-taxare, ii cer lichidarea sefului ANAF al vremii, domnul Motoc. Destituit prin taierea capului, plecarea lui Motoc nu a rezolvat problema.
De la Neculce aflam despre Duca Voda, care dupa ce a cheltuit banul public pe distractii la Tarigrad, si-a propus un ambitios program de refacere a banilor in vistierie, taxandu-i pe cei bogati. Imediat dupa ce a anuntat noua masura fiscala, o parte dintre boieri si-au stabilit domiciliul fiscal in zone cu fiscalitate rezonabila (au fugit din tara, mai pe sleau), altii au incercat sa dea o lovitura de stat si sa-l schimbe pe cel care i-a impovarat cu biruri (e gresit sa-i zic “Biruitor”?). Povestea e mai lunga si include episoade de urmarire la granitele tarii a boierilor. Cei prinsi ca incercau sa fuga erau bagati in puscarie si li se confisca averea.
Fumaritul- taxa pe horn- care a ajuns sa se aplice debil, a provocat la vremea ei (a taxei) lucruri inca si mai si. Dupa ce urcase de la un leu la 20 de lei in vremea lui Racoviţă-vodă, oamenii ajung sa isi str
