Cu spectatori puţini, rezultate mediocre şi premii simbolice, “Naţionalele" de atletism n-au ieşit nici anul acesta din anonimat.

“Doamnelor şi domnilor, suntem la cursa de cinci mii de metri, care a dat mari campioane României. Suntem siguri că noi şi noi talente vor răsări şi noi ne vom bucura de ele”, anunţă prezentatorul de la Naţionalele de atletism în limbaj de lemn. “Aţi auzit bine, cu numărul 7 de concurs este Constantina Diţă, campioana noastră olimpică de la Beijing”.

Pe fostul stadion”Tineretului” sunt spectatori câţi să dai mâna cu toţi în câteva minute, oameni de la cluburi şi prietenii atleţilor, dar nici ei nu izbucnesc în urale, pentru că Puşa nu era pe grila de start. Alergase în ziua precedentă, la 10.000 de metri, în faţa a patru suporteri rătăciţi, ce veniseră să o vadă pe Diţă înainte de a da o tură de alergare în Herăstrău. De-abia sosită din State, Constantina a venit pe şapte în cursa de 10 kilometri, însă a întrecut destule atlete cărora le-ar fi putut fi mamă: “Din păcate, atleţii noştri nu mai muncesc. Ăsta este sfatul meu, dacă vor performanţă, să facă şi sacrificii”.

Nivelul concursurilor este slab, cu multe secunde, minute, metri în spatele a ceea ce vedem la Mondiale, însă mulţi dintre atleţi sunt foarte tineri. “Ar trebui să se apuce de popice sau de dans sportiv”, pune verdictul un jurnalist vechi, bine crescut din banii publici. Tocmai se încheiase cursa masculină de 400 de metri garduri, iar timpul câştigătorului, 51,66, n-ar fi fost bun la Mondiale nici pentru serii.

Nicolae Soare, kenyanul nostru

Nu sunt doar umbre în atletismul românesc, iar Nicolae Soare (21 de ani) este cel care mai înseninează competiţiile. La 10.000 de metri, el şi-a întrecut adversarii cu o tură, la 5.000 a câştigat detaşat. Pentru că în atletismul românesc orice e posibil, Soare a concurat şi la ştafeta de 4x400 de metri, pentr