Corin Braga
De la arhetip la anarhetip
Editura Polirom, Colectia „Plural M“,
Iasi, 2006, 320 p.
in clasamentele intocmite de criticii literari la finele anului trecut, cartea lui Corin Braga, De la arhetip la anarhetip, a figurat de multe ori printre cele mai bune aparitii la capitolul eseu, dupa, bineinteles, Interpretare si rationalitate a lui Paul Cornea, avind chiar unele puncte comune cu aceasta din urma, in masura in care ambele abordeaza confruntarea aparent fara sfirsit dintre rational si irational. Ca si Paul Cornea, pentru care a fi rational insemna, pe de o parte, a gindi coerent si logic, iar, pe de alta parte, „a admite coabitarea si complementaritatea mythos-ului si a logos-ului; a atribui stiintei norme de acceptabilitate, nu norme de adevar; s…t a recunoaste imposibilitatea de a da o descriere logic rationala satisfacatoare a realitatii; a constientiza faptul ca lumea in care traim nu ne permite sa scoatem din joc subiectivitatea“, si Corin Braga isi propune sa atace subiectul de pe pozitia cercetatorului constient de irelevanta unei abordari axiologice, abordarea preferata fiind cea descriptiva. in conditiile in care viziunile pozitiviste nu par sa aiba mai multe criterii de validare decit cele mitologice, religioase, samanice, cercetatorul clujean considera ca „mai important decit a ne intreba care dintre aceste viziuni detine adevarul absolut este a cerceta adevarurile fiecareia dintre ele“, atita timp cit realitatea nu poate fi epuizata printr-o singura viziune sau teorie, deoarece atit universul interior, cit si cel exterior prezinta dimensiuni necunoscute, translogice si incomprehensibile.
Daca in cazul lui Paul Cornea preferinta se indrepta catre interpretarea de tip rational, capabila sa clarifice si sa ofere o viziune obiectiva, servind drept suport tuturor celorlalte forme de cunoastere, inclusiv c
