Săru’ mâna, doamna Rodica Culcer! Mă scuzaţi de exprimare.... da, aha, da, exact e ca în cazul Ion Luca Caragiale sau Biserica Catolică, aşa e! De când v-aţi nascut se ştia că veţi deveni cineva.... păi da, cum să nu.... vă cred. Păi da’, se vede cu ochiu’ liber, nu de azi, de ieri. Păi sigur că da! De ani de zile, doamnă, de ani de zile. Alţii, vorba aia... Aşa e, să-i lăsăm în pace. Da, e vorba de dumneavoastră, sigur că da, mă scuzaţi, aşa e. Nu, nu deviez de la subiect, asta spuneam, că se vede. Aveţi perfectă dreptate, la asta mă gândeam şi eu, nu-i aşa?, în presă suntem mulţi, da’ vorba aia, mulţi chemaţi, puţini aleşi! Cum ce-am vrut să spun cu asta? E un citat din Noul Testament. Adică.... nu-nu-nu, ce aluzie?! La ce?! Doamne fereşte! Doamnă, vă rog frumos! Mă gândeam la portofoliul dumneavoastră de interviuri, la gama de subiecte pe care aţi abordat-o de-a lungul anilor, la funcţiile pe care le-aţi îndeplinit până acum de-a lungul anilor. Alo! Alo! Alo! Doamna Culcer!!! Da-da-da. V-ascult! Corect.... aşa e... aveţi perfectă dreptate... absolut.... nu m-aş fi gândit... sigur că da... bineînţeles... fără discuţie... da, am înţeles, sigur că am înţeles! Ce-am înţeles? Bine, sigur poate că anumite lucruri aş putea să le interpretez greşit, ştiţi, mă şi inhibă faptul că aşteptaţi de la mine atât de mult într-un timp atât de scurt, şi la telefon... da, bine-bine-bine, gata. Am înţeles deşi, încă o dată, s-ar putea să greşesc şi v-aş ruga să mă iertaţi dacă... bun, acum răspund: este vorba despre diferenţa dintre bine şi rău! Ufff... Serios?! M-aţi făcut fericit, doamnă, vă mulţumesc, vă mulţumesc mult de tot, aşa, nu ştiu cum să vă spun, parcă plutesc, dacă m-aţi vedea... mi-au dat lacrimile. Bine, încerc să mă stăpânesc, aşa e, aveţi dreptate, sunt bărbat! Numai puţin... gata. Că voiam să vă mai întreb despre deontologia profesională. Nu. Cu dumneavoastră pot să