Antologica imaginea ministrului Radu Berceanu coborand cu greu in balariile Garii Balotesti, insotit de o cohorta de jurnalisti curiosi sa vada solutia-minune pentru transferul rapid al calatorilor de la Gara de Nord la Aeroportul Otopeni, scoasa din palarie peste noapte de Ministerul Transporturilor. O schita comica si trista, in cel mai autentic spirit caragialesc, pe care televiziunile au transmis-o pline de reverenta la o ora de maxima audienta, spre iluminarea milioanelor de telespectatori care au putut vedea pe viu, in 3-D, lipsa de idei si de solutii moderne a unui batalion de functionari guvernamentali, chinul si neputinta lor de a rezolva o problema intr-un mod profesionist.
In timp ce Radu Berceanu incerca sa isi tina in echilibru pantofii pe grohotisul terasamentului si explica natiunii ca linia de transport al kerosenului catre aeroport va putea fi folosita si de pasagerii care au nevoie de o legatura pe caile ferate, in sertarele subalternilor sai, dar si ale primarului-fantoma al Capitalei, Sorin Oprescu, prindea mucegai un proiect al carui singur defect este ca nu reprezinta o carpeala: linia de metrou Piata Victoriei-Otopeni.
De mai bine de zece ani, de cand a fost lansata pentru prima data, ideea unei conexiuni moderne, rapide si civilizate intre capitala Romaniei si principalul ei aeroport, dupa modelul celor existente in toate marile capitale ale lumii, a fost fie ingropata in labirintul birocratiei, fie sacrificata cu cinism in dispute politice. Spre disperarea bucurestenilor, adusi in pragul depresiei de ambuteiajele interminabile de la iesirea din oras, dar si spre stupefactia japonezilor.
Cand Primaria Capitalei a pus din nou pe tapet aceasta solutie, in 2006, a fost gasit si un cofinantator: Japonia. A fost intocmit un studiu de fezabilitate, iar premierul de atunci, Calin Popescu Tariceanu, a trimis Banci
