Acum câteva luni, strigătul de alarmă lansat de un deputat european a avut efectul unei bombe în mediul studenţesc: din lipsă de bani şi de mijloace, în plină criză financiară, însăşi existenţa programului Erasmus era ameninţată, chiar când sărbătorea a 25-a aniversare. Alerta era stringentă, chiar dacă această tristă perspectivă era momentan îndepărtată. Ea trebuia totuşi să dea de gândit asupra viitorului acestui proiect.
Lansat în 1987, acum 25 de ani, pentru a facilita schimburile universitare, Erasmus a implicat (cuprins) 2,5 milioane de studenţi europeni de la crearea sa (3 244 ]n primul an, 200 000 în acest moment, dintre care 3 000 de români anul trecut, cu o bursă de 200 de euro/pe lună dac[ sunt în universităţi sau 358 de euro daca sunt în stagiu).
Erasmus este un vis frumos. Imens ! Visul unei generaţii care dorea sa depăşească teribilele fărădelegi ale naţionalismului, să nu permită ca copiii lor să le îndure şi ei, şi vede în aceste schimburi dintre tineri asigurarea unui viitor paşnic în Europa... Acest vis este încă de actualitate, chiar mai mult, cu norii pe care criza îi adună pe cerul Europei.
Erasmus nu este doar distracţie şi turul discotecilor !
Dar Erasmus îşi îndeplineşte obiectivele ? În marea majoritate a cazurilor, este cu un an sabatic pentru beneficiarii săi. Şi mai ales ocazia de a te distra timp de mai multe luni cu tineri de vârstă ta. Sigur că este mult mai simpatic decât serviciul militar din trecut. Rezultatul este departe de a fi la înălţimea ambiţiilor sale. În loc să descopere alte societăţi, « erasmusii » rămân cel mai adesea între ei, grupându-se pe comunităţi naţionale sau topindu-se într-un amestec (melting-pot) internaţional, fără să arate un interes veritabil pentru ţara gazdă. Uneori e chiar uimitoare această lipsă de curiozitate. Este valabil pentru destinaţiile unde se înghesuie candidaţii : Londra
