Aceste texte sint foarte controversate. Unii vad in ele o metafizica savanta, in timp ce altii nu vad decit alienare si decrepitudine. Eu cred ca, dincolo de aparentele ce pot fi inselatoare, ele ne dezvaluie un univers fantastic plin de credinta si de spiritualitate. Se poate spune ca, dintre toate civilizatiile antice, egiptenii erau "cei mai credinciosi" (Herodot) si cei mai preocupati de problema mortii, fapt ce si-a pus o amprenta decisiva asupra specificului acestei civilizatii unice si misterioase, de o stranietate inimitabila. Egiptenii stapineau inca o stiinta a logosului, intreg universul lor era magic, iar cu formule si procedee magice, cu asa-zise "cuvinte de putere", ei incercau sa invinga moartea, sa asigure perenitatea vietii. Intregul Egipt era plin de temple, centre si scoli initiatice ce-si pregateau discipolii pentru viata vesnica. Se practicau atit ritualuri de pregatire a trupului, care era imbalsamat, mumificat si inconjurat de anumite obiecte si inscriptii, rugaciuni, cit si a sufletului, care era "antrenat" pentru "marea calatorie", infruntarea obstacolelor si secretele vietii vesnice, "la sinul lui Ra" si in preajma Marelui Osiris, cel mort si inviat. Toate acestea se vad cel mai bine in fascinantul poem care este Cartea mortilor egipteni, retradusa recent (2007) de catre Maria Genescu, careia ii datoram si numeroasele si binevenitele note explicative, si publicata in conditii ireprosabile la Editura Herald, Bucuresti. Cartea contine o colectie de 190 de texte adunate de catre scribul Osiris Ani dintre cele ce se scriau pe papirusurile asezate in cutele bandajelor mumiilor sau pe peretii criptelor funerare. Textul a fost publicat pentru prima data de catre Karl Richard Lepsius, in 1842, in limba germana, reprezentind o traducere a unui papirus pastrat la Torino, la care ulterior s-au adaugat alte citeva capitole. Vechimea sa e situata de egip