In 16 ani, peste o mie de incendii. Vieti salvate, doruri ascunse si diplome primite pentru curaj. Aceasta este povestea unui fost veterinar, care a ales sa-si riste viata pentru oameni. Dupa ce a terminat Liceul Veterinar din Balcesti a ajuns, fireste, tehnician veterinar. O pauza de doi ani de armata si s-a intors la meserie, intr-una din fermele vâlcene de animale. '89 a venit dupa alti doi ani si, o data cu el, schimbarile: mutarea domiciliului si inlocuirea halatului alb cu casca de pompier. „Parintii mei stateau la Craiova, asa ca am venit si eu. Fratele meu lucra la depoul CFR, pompier. Mi-a placut ce facea si am zis sa incerc si eu. M-am insurat si... au trecut saisprezece ani!“. Marian Oprita este astazi plutonier adjutant, seful Garzii de Interventie, Detasamentul 2 Craiova. S-a acomodat cu serviciul, cu pericolul, a câstigat premii, a primit felicitari, a scos cu mâinile lui, din flacari, oameni care au trait. Sau trupuri rapuse de foc, pentru care era deja prea târziu. Acum, in biroul ticsit de cupe si diplome vorbeste despre meseria lui firesc, modest, usor intimidat. Doar ochii si incordarea cu care asculta zgomotele il tradeaza. La primul sunet al alarmei, Marian Oprita se transforma. Devine unul dintre neinfricatii care se arunca in lupta incrâncenata cu flacarile. In fiecare saptamâna, in fiecare zi sau chiar de mai multe ori intr-o singura tura - nici nu mai tine minte de câte ori l-a chemat datoria pâna acum. „Primul incendiu a fost la Tufon SA, când a luat foc o macara. De atunci, 160 - 170 de incendii pe an, uneori mai multe, in functie de cât de secetoasa este vremea - pentru ca atunci iau foc câmpuri si paduri si stam uneori câte o zi si o noapte sa le stingem. Nu seamana niciodata un foc cu celalalt, de fiecare data am câte ceva de invatat. Când sunt implicate vieti omenesti este insa cel mai greu“. Copiii, mai nemilosi decât focul Oprita a sa