Tehnicianul Barcelonei, Josep Guardiola, nu-şi permite nici un moment de relaxare şi încearcă să-i ţină pe elevii săi conectaţi permanent la miza competiţiilor în care este angrenată formaţia blau-grana.
Ultima "mutare" a antrenorului catalan a fost organizarea unei întîlniri cu unul dintre supravieţuitorii accidentului aviatic de la începutul anilor '70, din echipa de rugby a Uruguayului.
Fostul sportiv a venit la baza de pregătire a Barcelonei pentru a-şi spune povestea: cum a reuşit să supravieţuiască, fiind nevoit să-şi mănînce prietenii morţi pentru a nu muri de foame şi cum a trecut peste traumele acestei tragedii.
În 1972, pe 13 octombrie, zborul 571 al Forţelor Aeriene Uruguayene, care transporta echipa e rugby a Colegiului Catolic "Stella Maris", peste Anzi, de la Montevideo la Santiago, în Chile, s-a părbuşit. 19 pasageri au supravieţuit 72 de zile în munţii Anzi fără provizii sau ajutoare medicale, în frig, după căderea avionului.
Din cauza condiţiilor atmosferice, avionul s-a prăbuşit pe un vîrf muntos de la graniţa dintre Chile şi Argentina, la altitudinea de 4.200 de metri. Dintre cei 45 de pasageri, 18 au murit în accident, iar dintre cei 27 de supravieţuitori, mulţi aveau răni grave din cauza impactului.
Echipe din trei ţări au plecat în căutarea avionului prăbuşit, dar nu au reuşit să îl repereze. Supravieţuitorii, care găsiseră un radio cu tranzistori, au aflat, după 11 zile de la prăbuşire, că echipele au renunţat să-i mai caute.
Proviziile de mîncare rămase au fost împărţite între cei 27 de pasageri în porţii mici, dar nu au fost suficiente decît cîteva zile. Singurul mod de nu muri de foame a fost pentru supravieţuitori să îi mănînce pe cei ucişi în accident. "La altitudine mare, nevoile calorice ale corpului sînt astronomice", povestea unul dintre cei care au rămas în viaţă. Au a
