Ieri a fost a treia duminică în care s-a ieşit în stradă şi a 15-a zi de protest împotriva exploatărilor cu cianuri. În timp ce peste 15 000 de bucureşteni au ieşit în stradă, unii jucau teatru pe la Roşia Montană, îmbrăcând hainele unei corporaţii dar din poziţii publice.
Ieri a fost una din cele mai penibile zile din viaţa postdecembristă a statului român. Politicienii români reuniţi pe la Roşia Montană s-au comportat ca şi cum ar fi lobiştii RMGC şi nu reprezentanţii poporului român. Este înjositor deja modul în care relaţiile de interese forţează pe aceştia să ia poziţii publice contrare voinţei societăţii civile.
Proteste ample au fost şi în alte oraşe ale României. Speranţa clasei politice ca acestea să se stingă devine din ce în ce mai redusă, iar fără o decizie clară s-ar putea să existe repercursiuni directe asupra actualei guvernări(de fapt mi se par cam iminente).
Manifestaţii au fost în toate oraşele mari ale României dar şi în faţa corpurilor diplomatice ale României din diverse state occidentale.
Aspectul pozitiv al acestor proteste este acela că se trezeşte societatea civilă şi ulterior va fi greu să îi mai iei libertatea. Democraţia se referă la dreptul de a fi corect reprezentat şi nu minţit.
Protestele vor creşte în intensitate iar atunci când o decizie contrară voinţei poporului va fi luată previzionez că vor fi peste 100 000 de oameni în stradă, români care nu vor accepta ca drepturile lor la un viitor mai bun să fie încălcate.
Personal mă aşteptam ca circul făcut de unii politicieni să înceteze iar faptul că o parte din ei au luat o poziţie publică împotriva proiectului reprezintă un lucru pozitiv. O să îi acuzăm de oportunitate, dar până la urma urmei nu asta ne dorim? Oportunitatea votului nostru să pună presiune pe ei?
Deşi mai există o part
