Pedagogic vorbind, cartea monahului Savatie Bastovoi insoliteaza o perceptie schematica. Propriu-zis, este o investigatie la singe a campaniei de introducere a religiei in scoli, campanie care - deloc intimplator! - a coincis in Moldova si Rusia, care, de departe, "este o initiativa a Guvernului Putin" si care e "suspecta tocmai din cauza grabei cu care se face si a felului in care se impune". Stiu ca in cele din urma o sa-mi fring gitul, dar nu rezist tentatiei sa prezint aici o carte (o cartulie, de fapt, pentru ca e putin mai mare decit un I-Phone: cine stie daca nu premediat, Doamne, iarta!), pe care am citit-o noaptea trecuta, cu - o spun afundindu-ma voluptos in cliseu - sufletul la gura. Pe bune! Senzatia e aceeasi pe care ti-o procura lectura unui roman detectivistic: de curiozitate impenitenta, de asteptare febrila, de redimensionare hipnotica a detaliului; tot tacimul, adica, care transforma zabava intr-o aventura palpitanta printre idei, meandre, silogisme etc. Chit ca, pacatosul de mine, nu m-am dat pina acum in vint sa citesc un asemenea gen de literatura (nici nu l-am prea gustat: de ce sa nu fiu sincer?), rasplata mi-a fost invers proportionala ezitarilor, mirsavei porniri de respingere, ignobilului scepticism derivat dintr-o - uite ca abia acum inteleg cu adevarat - grotesca specializare a lecturii. Dar, vai!, nu poti citi numai romane. Nu-i cu putinta (fara, bineinteles, sinistrul rabat de unilateralitate) sa-ti arondezi circumvolutiunile doar la critica, fie si subintelegind, prin asta, Negoitescu, Bahtin ori Thibaudet. Dupa cum nu poti citi, fara sa te ia balamucul in catare, numai si numai literatura de partid (cum aproape ca ne-a deprins recent incheiatul scrutin: plini ni-s inca peretii de „principii doctrinare" si de chipuri mesianice!) sau diversele din paginile finale; ori Harry Pottersi ce mai e la ordinea gustului mondial. Un echilibru inte