Rasa umana are o mare putere de adaptare. Dimensiunile oamenilor variaza in functie de erele istorice. In principiu, cu cat accesul la hrana este mai bun, cu atat oamenii sunt mai dezvoltati, mai inalti, scrie Emil Stoica, pe blogul lui.
Am fost in urma cu cativa ani in sudul Mexicului si am ramas uimit cat de scunzi erau oamenii in general. Insa m-a frapat faptul ca adolescentii erau mult mai inalti decat parintii lor. Cam acelasi lucru este valabil si pentru Romania unde copiii sunt in general mai inalti decat parintii. In acelasi timp, in Olanda sunt cei mai inalti barbati iar SUA are rata de obezitate cea mai ridicata din lume.
Sa pornim de la un punct zero cu o anumita suprafata agricola care produce o anumita cantitate de alimente si o anumita populatie. Daca suprafata agricola creste iar productivitatea si populatia raman constante, atunci exista mai multa hrana pe cap de locuitor, ceea ce se poate traduce intr-o populatie mai bine hranita, mai dezvoltata. Insa suprafata este limiatata. Sa schimbam un pic datele ecuatiei: suprafata constanta, productivitate mai mare si populatie constanta, asta tot se traduce printr-o populatie mai bine hranita. Daca suprafata e constanta iar productivitatea creste la fel cu populatia, atunci nu exista schimbari in ceea ce priveste hrana pe cap de locuitor.
Sa luam teoria si sa o aplicam in practica: Coreea de Nord este o tara cu mari probleme de productivitate agricola iar lipsurile nu le compenseaza cu importuri. Coreea de Sud este conectata la piata globala si nu are probleme sa importe sau sa exporte produse agricole.
In 1930, inaltimea medie a barbatilor intre 20 si 39 de ani in partea de nord a peninsulei coreene era de 166 cm iar in sud de 162,5 cm (sursa datelor).
In 2005, inaltimea media a barbatilor intre 20 si 39 de ani din nord era de 165,6 cm iar in sud de 172,5 cm.
