Retragerea surprinzatoare a lui Boris Eltin a trecut aproape neobservata; vedeta acestor ultime zile a fost in alta parte I ntr-o buna dimineata de iarna, la Moscova, cel mai puternic om din Rusia se hotaraste brusc sa demisioneze. Ne aflam pe 31 decembrie 1999. Tarul Boris isi joaca ultima replica: vrea sa se retraga odata cu mileniul. Spre deosebire de alte ocazii, gestul sau pare sa fi fost bine cintarit. Interventia rusa in Cecenia este inca departe de un deznodamint final. Dar ea si-a indeplinit misiunea politica, aceea de a-i asigura un succesor lui Boris Eltin. Cel desemnat sa-i ia locul, Vladimir Putin, un fost colonel KGB, apropiat de reformistii originari din Sankt-Petersburg, era complet necunoscut acum citeva luni. Mai toata lumea se astepta ca Eltin sa lase loc succesorului sau inainte de termenul legal, pentru a-i acorda un avans fata de ceilalti competitori la functia prezidentiala. Totusi, demisia lui Eltin a avut un aer neobisnuit. Mai intii, pentru ca ea confirma scenariile in legatura cu modul de transfer al puterii de la virful Rusiei. Ceea ce paruse pina atunci a fi o eterna birfa, prea adesea repetata pentru a mai fi luata in seama, se dovedea cea mai pura realitate. Iesirea prematura din scena a lui Eltin arata ca noua elita moscovita, care graviteaza in jurul Kremlinului, formata dintr-o mixtura de oameni ai vechiului aparat sovietic, din mafioti, liberali si capitalisti in stil rusesc, este capabila de a-si conserva puterea. Lipsit de orice fel de charisma si, probabil, fara vreo competenta anume, Vladimir Putin a fost propulsat in doar citeva luni drept noul om forte al Rusiei. Cel care n-a cistigat niciodata un post eligibil pare condamnat acum sa devina prin vot universal, egal, direct si secret, noul tar al uneia din marile puteri militare din lume. Acest caz este un exemplu despre felul in care se reproduce puterea intr-o tara in care de