Caracterul dezlanat al miscarii rebele face imposibila decapitarea ei Comentand recentele declaratii ale presedintelui Bush ca America nu se va retrage din Irak pana la "victoria totala", "New York Times " considera ca acest scop este greu de atins, datorita extraordinarei proliferari a gruparilor rebele, al caror numar atinge sau chiar depaseste o suta. Nu este vorba de o miscare coerenta, ai carei membri indeplinesc ordinele de la centru, ci de o adunatura amorfa de organizatii mai mici, care actioneaza cel mai adesea independent, doar ocazional alaturandu-se pentru desfasurarea unui atac comun. Fiecare isi are propriul sau lider, care ia deciziile de unul singur. Grupurile rebele pot fi impartite in trei mari categorii: sunnitii minoritari, nemultumiti de rolul acordat de americani siitilor majoritari; elementele ramase fidele fostului regim al lui Saddam Hussein; si teroristii straini afiliati la Al-Qaida. Grupurile mai mari si mai vizibile, cum ar fi Al-Qaida, Ansar al Sunna sau Grupul Victorios al Armatei sunt organizatiiparavan, care furnizeaza bani si expertiza gruparilor mai mici "din teren", fara a se ocupa cu detaliile, dar uneori desemandule o anumita tinta sau un anumit tip de obiective. Aceste din urma grupari nu sunt in legatura unele cu altele. Pe de alta parte, liderii Al-Qaida sunt direct implicati in atacurile sinucigase spectaculoase. Sunt cazuri cand unele grupari mai mici isi asuma fictiv responsabilitatea, pentru a-si da mai multa importanta decat au in realitate. Indiferent de aparente, structura miscarii rebele este orizontala, nu verticala, dezlanata nu unificata, ceea ce face atat de greu distrugerea miscarii. Daca un brat este retezat, restul nu are nimic de suferit. "Miscarea nu poate fi decapitata, deoarece nu are un cap", explica un expert in terorism al cunoscutei Rand Corporation. Scopul principal al acestor grupari este nu sa invinga