Cu fiecare săptămână care trece îmi dau seama că evenimentele politice mă interesează tot mai puţin.

Mi-am pierdut de mult speranţa că mai avem ce aştepta de la clasa noastră politică (şi de la fiecare dintre noi în parte, de altfel). Acum, că şi partidul liberal, singurul de care mi se mai legau ceva iluzii, a intrat în balta comună, ba încă unde este ea mai adâncă, nu mai e prea mult de sperat.

Să mă apuc să comentez lupta urieşească dintre Boc şi Blaga pentru şefia PDL? Nici prin cap nu-mi trece. Acest partid nu-mi mai spune nimic. De fapt, cred că în România orice partid care vine la putere se trezeşte infestat a doua zi de învârtiţi, oportunişti şi escroci, gata să se aşeze la masă şi să devoreze ce se poate devora. Va fi un PDL condus de Blaga mai curat şi mai luminat decât cel condus de Boc? Daţi-mi voie să mă-ndoiesc. Ar pleca o coterie şi-ar veni alta. I-am cântărit cu grijă pe "greii" aflaţi de fiecare parte: nici unii, nici ceilalţi n-ar salva partidul de slinul depus în ultima vreme pe el, pentru că acel slin, ca în cazul unor gasteropode, le apără pielea. Blaga e dur şi autoritar, dar nu are harismă nici măcar cât Boc. Foarte repede ar sfârşi detestat de propriii lui oameni, ca să nu mai zicem de ceilalţi. Cât despre Boc, îl ştim cu toţii mult prea bine: un contabil încăpăţânat care ne "salvează" de la ruină cu ajutorul FMI, că fără FMI ne-ar vedea sfântul, cu eroismul lui Boc cu tot.

Dar destul cu asta. Cineva scria deunăzi că ne-am întors pe vremea lui Cuza şi că nu mai avem nici măcar şansa unui principe străin care să ne salveze de politichia locală. Azi, monarhiştii se recrutează tot din republicani, ba chiar din candidaţii la preşedinţie, căci nicio scrântire a logicii şi-a bunului-simţ nu ne mai e străină. Cum casa regală tocmai şi-a rupt legăturile cu Hohenzollernii, e momentul potrivit ca ipochimenul respectiv