Mediul în care respirăm în fiecare zi ne inspiră, ne înalţă, ne coboară, ne zdruncină nervii or ni-i alintă. Şi nu doar simpla prezenţă fizică a oamenilor are o asemenea putere asupra noastră. Fără gândurile, fără sentimentele şi fără trăirile sale interioare, un om ar fi ca o cutie goală. Ar fi doar muşchi, piele, oase, neuroni, sinapse şi organe. Fără ca o persoană să gândească, să simtă, să vorbească, lumea ar fi ca un tărâm pe care nu se întâmplă nimic. Nemişcată şi inconştientă de ea însăşi, ar sta aşa, înmărmurită în propria inconştienţă, iar mediul ar fi ca un pietroi lipsit de orice semnificaţie.
Cât de limpede devine faptul că lumea noastră se exprimă prin ceea ce conţine în interior! Că mediul din jurul nostru nu este compus din corpuri inerte şi din pietre, cât din gânduri, sentimente şi cuvinte. Că aceste gânduri şi sentimente creează... lumea aşa cum este ea. Un om nervos creează un mediu inflamat, o stare de spirit bolnăvicioasă şi absurdă, pe când un om bine dispus transmite buna dispoziţie în jurul său. Tot ce trăim în interior devine contagios. Puterea trăirii interioare determină şi puterea de contagiune. Dar fiecare puls de gând, fiecare zvâcnet de sentiment desenează un fel de tablou nevăzut al gândurilor şi al sentimentelor noastre. Acesta este perceput inconştient de fiinţele din jur. Cei mai sensibili dintre oameni percep instantaneu, chiar la distanţe inimaginabile, gândurile ce se îndreaptă spre ei. Toate acestea apar în interiorul lor ca gânduri şi sentimente personale.
Oamenii poartă o luptă acerbă cu gândurile de suferinţă, de durere, cu neliniştile şi fricile pe care le absorb din minţile celor care-i înconjoară. Adesea ei sunt răpuşi de gândirea toxică şi înfricoşătoare a mediului în care trăiesc! Într-un mediu în care oamenii gândesc unii despre alţii tot ce-i mai grav, lipsa de speranţă şi deprimarea, frica şi sufe