Consider logic să judecăm că, egalată în prelungiri la Basel, Steaua a avut și ghinion. Să recunoaștem însă că la București, unde și ea a egalat pe final, a avut noroc, vă invit să gîndim obiectiv și cînd nu ne convine. Pe scurt, Basel ar fi meritat să cîștige turul, iar Steaua returul, formația bucureșteană reușind în Elveția, repet aprecierea din textul scris imediat după partidă, cea mai bună evoluție din actuala stagiune de C1.

Am citit undeva că ar fi jucat mai frumos la Gelsenkirchen. Nu-s de acord întrucît nu-i normal să lauzi un meci pierdut la scor. În rest, aceeași concluzie veche de cînd lumea, fotbalul nu-i pe merite, e pe goluri, restul fiind poezie. Cine marchează cîștigă, cine nu mai așteaptă.

Comparativ cu prestațiile anterioare, Steaua a părut în progres miercuri seara. Nu s-a mai retras în propria-i jumătate ca speriată de bombe. Dimpotrivă, a ieșit la joc, a ținut ritmul și a ținut de minge, nu s-a intimidat. Scriam recent că grupele de Liga Campionilor reprezintă o căciulă prea mare pentru trupa din Ghencea. Cum aceasta s-a dovedit în două rînduri egala unuia dintre parteneri rezultă că situația s-a mai schimbat. S-a bătut parte în parte cu Basel, dar încă nu-i capabilă să le pună probleme reale unor adversari cu anvergura lui Chelsea ori Schalke. Pînă în vîrful muntelui mai are cale lungă de parcurs.

S-a văzut și la Basel că Steaua constituie o echipă eterogenă, pestriță, împinsă în sus de unii jucători și trasă în jos de alții, din păcate, cam aceiași. Încă o dată s-au distins, ordinea îmi aparține, Gardoș, Bourceanu, Szukala, Tătărușanu și Latovlevici, exacți, siguri pe ei, bazați. Dacă Tănase și, oarecum surprinzător, Stanciu au fost discreți, Georgievski și Popa au dezamăgit. Nici Filip nu s-a remarcat prin nimic.

Cu un fundaș aerian ca Georgievski, prins mereu pe picior greșit, nu poți emite pretenții la primăvara eu