Péter Demény s-a născut la 24 iulie 1972 la Cluj. Este doctorand al Facultăţii de Litere a Universităţii Babeş-Bolyai. A publicat nouă volume, scrie poezie, proză, eseuri şi publicistică. A tradus Cartea de la Metopolis – A milliomos könyve, de Ştefan Bănulescu, Bookart, Miercurea-Ciuc, 2011, Povestirea Ţiganiadei – Cigányiász , de Traian Ştef, Europrint, Oradea, 2012; traduceri din Gabriel Liiceanu, Ştefan Borbély, Nichita Stănescu, Ioan Es. Pop, Alexandru Ivasiuc, Constantin Ţoiu, Eugen Uricaru etc. Publică eseuri, articole şi versuri în româneşte în Observator cultural, 22, Bucureştiul cultural, Ziarul de duminică, Liternet, Apostrof, Teatrul azi, Corso. În prezent, este redactorul rubricii de eseuri al revistei literare târgumureşene Látó.
În ziua de azi, nu poate fi nimic mai important şi mai atrăgător decât un Ghid al ipocriţilor, ipocritul fiind specia pe care o întâlnim cel mai des în ţărişoara noastră. Părintele ipocrit, copilul ipocrit, profesorul ipocrit, politicianul, moderatorul ipocrit, persoana publică ipocrită – pe toţi i-am întâlnit şi pe toţi i-am urât cel puţin odată. Cartea aceasta e de fapt un ghid care ne ajută să ne orientăm în lumea lor (care este, de ce să negăm, şi lumea noastră uneori) plin de hăţişuri şi de tenebre sufleteşti şi spirituale.
„Ideea acestei cărţi mi-a venit în timpul susţinerii tezelor de licenţă, când o colegă de-a mea care la şedinţele catedrei vorbeşte mereu despre cât este de „inadmisibil” cutare fapt care nu ia în considerare interesul studenţilor într-o voce pasional-plîngăreaţă şi tremurătoare, aici, în momentul cel mai important al vieţii acelor studenţi, a pus întrebări cât se poate de atroce, a formulat critici teribile şi a propus note umilitoare, făcându-se că nu aude argumentele noastre. Mai că era să fac infarct, lucrul nelăsându-mă în pace nici mult mai târziu. M-am luptat în gând cu ea