Graţie unui scurtcircuit survenit în maşinăria de sifonat bani publici, tupeul clientelei de partid a căpătat nume şi chip: Daniela Andreescu.

Cuconiţa s-a supărat foc pe fostul ei şef, Emil Boc, care acum două luni a revocat-o din fruntea Secretariatului General al Guvernului. Drept urmare, doamna Andreescu a anunţat că-i va da în judecată atât pe primul-ministru, cât şi pe şefii Agenţiei Naţionale de Integritate (ANI), care au îndrăznit să suspecteze un conflict de interese în cazul secretarului general al Guvernului.

Probabil că nesimţirea unui hârciog-de-partid - specie rezistentă la tratamentele unei democraţii şubrede - este direct proporţională cu anii petrecuţi în sistem. Doamna Andreescu pescuieşte în apele tulburi ale politicii de aproape două decenii. După un stagiu de acomodare pe la sindicate (1990-1994), a găsit uşa de intrare în Guvern, ca director adjunct în Ministerul Muncii (1994-1997). De atunci s-a mai „lipit" de alte două ministere: cel al Industriei şi Comerţului (1997-1998) şi cel al Justiţiei (2000-2002), revenind pentru un nou stagiu în Ministerul Muncii (2005-2007). Cartea de vizită i-a fost îmbogăţită cu escala de la Cotroceni, unde 14 luni a fost consilier de stat în Administraţia Prezidenţială (2007-2009). După toate aceste reuşite, cei trei ani ca secretar general al Guvernului (ianuarie 2009 - noiembrie 2011) au fost încununarea firească a unei cariere de succes în România infectă, cea în care şmecherii prosperă, iar bunul-simţ îţi garantează suferinţa.

Să tragem linie: Daniela Andreescu a activat în structuri guvernamentale sub trei preşedinţi (Iliescu, Constantinescu, Băsescu) şi sub cinci prim-miniştri (Văcăroiu, Ciorbea, Năstase, Tăriceanu, Boc). Toţi aceşti bravi oameni de stat i-au apreciat expertiza juridică şi i-au remarcat caracterul impecabil. Un caracter care a îndemnat-o ca, în cei aproape trei ani petrecuţ