subliniat din start că statul român respectă şi garantează dreptul fundamental la libertatea religioasă şi nimeni nu poate fi împiedicat să-şi exercite liber credinţa - în respectul subliniat din start că statul român respectă şi garantează dreptul fundamental la libertatea religioasă şi nimeni nu poate fi împiedicat să-şi exercite liber credinţa - în respectul Constituţiei şi legislaţiei în vigoare.

Apoi sunt de remarcat flexibilitatea de care a dat dovadă Biserica Ortodoxă Română şi maturitatea cu care a renunţat la pretenţia de a dobândi statutul de biserică naţională. Acest fapt, alături de o sumă de alte gesturi concrete ale tuturor părţilor implicate, a făcut ca noua lege aflată în dezbatere să fie foarte aproape de legile similare existente astăzi în Europa.

Dar aici apare şi o mare problemă. Din motive mai mult sau mai puţin de înţeles, diverse grupări - să le zicem de interese, de ce nu, şi în acest domeniu atât de sensibil - fac lobby pentru o mai mare apropiere de legislaţia americană în a trata organizaţiile religioase. Se ignoră prin asta nu atât punctul de vedere al bisericilor istorice care funcţionează în România, ci, pur şi simplu, istoria şi mentalitatea europeană, care sunt, vrem-nu-vrem, cu totul altele decât cele americane.

Concret, există prevăzută în numeroase alte ţări europene această prevedere legată de numărul minim de persoane pentru ca o asociaţie religioasă să poată funcţiona (300 în cazul prezentei legi); de asemenea, în unele state europene, procentul prin care o asociaţie religioasă să fie recunoscută drept cult este de 0,4%, cu mult mai mare decât 0,1% din populaţia ţării, cum s-a propus la noi. De ce apar atunci contestaţii, de vreme ce nu despre libertatea religioasă este vorba?

Să spunem lucrurilor pe nume: ca în cazuri mult mai terestre, şi aici, tot interesele materiale sunt în joc. Interesul poartă fes