Problemele de mediu au fost mereu în centrul dezbaterilor privind realizarea proiectului minier de la Roşia Montană. Cu toate acestea, ceea ce se aminteşte prea puţin în discuţia publică este actuala situaţie din zonă, unde s-a extras aur timp de 2000 de ani, până în anul 2006, când mina de stat a fost închisă ca urmare a cerinţelor de pre-aderare a României la Uniunea Europeană. Autorităţile europene au impus eliminarea subvenţiilor pentru activităţile miniere neprofitabile. Cum activitatea era pe minus iar tehnologia învechită, după închiderea a sute de mine, printre care şi cea de la Roşia Montană, au rămas în urmă perimetre în care trebuie realizate ample lucrări de reabilitare a mediului. La Roşia, este vorba în primul rând despre celebrele ape roşii, ale căror fotografii au fost văzute de toată lumea. Fenomenul apelor acide: de asta se numeşte Roşia Agenţia pentru Protecţia Mediului din judeţul Alba publica anul trecut un raport tulburător despre apele Roşiei Montane. Conform documentului, pe râul Arieş limitele normale pentru mangan erau depăşite de peste 11 ori în luna ianuarie 2012, pentru fier cantitatea se afla de 73 de ori peste limita admisă, iar pentru zinc de 96 de ori. Arsenul, element foarte toxic, se găsea şi el de 5 ori peste limita legală. Poluarea vine ca urmare a scurgerilor de ape acide din vechile exploatări, rămase neecologizate de sute de ani. Din această cauză, în pâraiele Roşiei Montane flora şi fauna acvatică lipsescaproape complet. Aurul, cuprul, argintul şi alte metale se găsesc adesea în interiorul rocilor bogate în minerale sulfuroase. De regulă însă, acolo unde se găsesc roci cu o concentraţie de sulfuri de peste 1,2%, se generează şi ape acide. La Roşia Montană conţinutul sulfuric mediu este de 1,9%. Fenomenul este relativ simplu: apa curge peste rocile cu conţinut ridicat de sulf şi formează, în prezenţa oxigenului din aer, o sol