Are acasă o multitudine de pietre spălate, lăcuite şi aranjate frumos în bibliotecă. Le strânge de 11 ani şi se pregăteşte să le expună în luna decembrie la bibliotecă. În copilărie Neonilia Stan a locuit cu familia în mai multe zone din ţară. A stat în Râmnicu Vâlcea până la vârsta de doi ani, iar în următorii patru ani a copilărit în localitatea Cârţa din Ardeal. La vârsta de şase ani a revenit în Vâlcea şi a stat şapte ani în localitatea Câineni. „ Părinţii lucrau în construcţii şi ne mutam în funcţie de lucrările pe care le aveau. Cât am stat în Câineni am avut cea mai frumoasă perioadă din viaţa mea. O copilărie super ”, îşi aminteşte Neonilia. Din Câineni s-a mutat apoi în comuna Nicolae Bălcescu, zonă în care locuieşte şi în prezent. Tânăra s-a angajat prima dată în facultate, la o fabrică de perdele, unde a muncit timp de un an. Lucra croitorie la o firmă din Olanda. În anul IV a renunţat la locul de muncă ca să se pregătească de lucrarea de licenţă. După ce a terminat facultatea Neonilia a încercat să îşi găsească un loc de muncă în domeniu. „ Nu am găsit pe domeniul meu şi anul trecut în luna septembrie m-am angajat ca redactor la cotidianul local Curierul de Râmnic. La început eram stresată că nu ştiam cum stă treaba. Dar uşor, uşor m-am obişniut şi îmi place ceea ce fac ”, spune Neonilia. 

E legată sufleteşte de prima piatră

De mică, Neonilia colecţionează pietre. Era în clasa a IV-a când s-a „îndrăgostit” de prima piatră. „ Eram la nişte verişori la ţară. Şi pe drum am găsit o piatră care era pe o parte maro şi pe o parte albă.  Avea în ea şi două găuri. Forma ei mi-a plăcut foarte mult şi am luat-o din drum. Am uitat-o acasă la verişoara mea care a fost şi ea impresionată de forma pietrei. A văzut-o apoi un unchi care  a rămas uimit de piatră şi a păstrat-o până acum doi ani când a ajuns înapoi la mine ”, povest