(apărut în Dilemateca, anul VIII, nr. 81, februarie 2013) „Asculţi şi vezi“ „Teatrul radiofonic se vede cel mai bine cu ochii închişi“, crede Mihai Lungeanu. Regizorul a produs zeci de spectacole pentru scenă şi pentru radio. Şi este la originea unui program de educaţie teatrală pentru tineri. La „Ora de educaţie teatrală“ nu va da lecţii de teatru, ci va încerca să intre în dialog cu elevi de la două licee din Bucureşti, folosindu-se de mijloacele teatrului. Astăzi, oamenii folosesc cuvîntul radio fără să ştie exact la ce se referă. Televiziunea e ceva clar, radioul, însă, e un termen ambiguu. Într-un fel, nici nu e de mirare, de vreme ce aparatul de radio a dispărut din multe case sau, chiar dacă există, nu este folosit. "Mulţi tineri nu reuşesc să facă distincţia între aparatul de radio, instituţia care produce conţinutul radiofonic şi programele propriu-zise - ceea ce se aude cînd dai drumul la aparat", spune Mihai Lungeanu.
"Ora de educaţie teatrală" de la radio şi-a propus patru ţinte. "Să-i învăţăm pe copii dicţia şi să-şi exerseze memoria; apoi să-şi îmbogăţească vocabularul; încercăm să le stimulăm, prin exerciţii, creativitatea; în fine, le propunem cîteva lecţii de retorică. La finalul programului, toţi cei implicaţi vor realiza un dialog sau o scenetă." "Ora de educaţie teatrală" se numeşte acest proiect. Care e, totuşi, raportul cu teatrul? "E vorba de mijloacele de expresie teatrală. Copiii fac teatru oricum, ei joacă în fiecare zi rolul de elev, de fiu sau fiică, de călător cu tramvaiul etc. Rolurile acestea succesive nu sînt conştientizate, nici asumate. Conştientizarea rolului îi ajută să fie pregătiţi, să-şi înţeleagă rostul", spune Lungeanu. Însă lecţiile nu sînt... lecţii. Mihai Lungeanu vrea să evite tocmai acest raport de autoritate dintre pedagog şi elev. "Ora de educaţie teatrală" se vrea mai degrabă un program echilibrat, de comuni