20 de scriitori de toate vârstele şi tot atâţia artişti ilustratori contribuie la acest proiect adresat nu doar copiilor, ci şi tuturor celor cărora le plac poveştile. „Bookătăria de texte şi imagini“ este un proiect al Clubului Ilustratorilor care se constituie într-o provocare deopotrivă pentru scriitorii români şi pentru ilustratorii de carte.
Iată finalul povestirii lui Călin Torsan, „Visul unei nopţi de ţară":„Culese repede afinele. Cu mişcări dibace. Mâinile i se strecurau iute printre crengile arbuştilor, amestecându-se cu ele, devenind la rândul lor crengi. Pupilele nu i se mai deosebeau de fructele cu care umpluse jumătate de găleată, deşi dacă ai fi fost atent puteai observa cum o luminiţă portocalie îi joacă sub sprâncene, atât cât să-i ţină trează dorinţa. Venise aici cu un scop.
Şi dorea să-l împlinească. Musai astăzi. În satul său, rătăcit printre munţi, fructele erau la mare preţ. Pentru că pe-aici nu creştea nimic. Doar animale. La magazinul comunal, acolo unde vindea tanti Geta, se mai găseau din când în când banane. Şi ceva portocale. Dar veştede, aduse după săptămâni de somn prin galantarele de la oraş. Nu cumpăra nimeni. Aşa că pentru o găleată plină cu afine primeai ceva marafeţi de la Centrul de valorificare a fructelor de pădure. Acolo, cu un cântar în mână, te aştepta nenea Costea. În fiecare zi lucrătoare, între orele 15-17, aşa cum scria pe orar. «Aproape şase chile...
Cinci şi ceva». Scuipă vârful creionului şi scrise ceva într-un registru. După care îi numără banii. Ochii băiatului erau portocalii, poate de la ultimele zbateri ale soarelui. Asfinţea devreme. O zbughi pe uşă, împiedicându-se uşor pe scări, pentru a scutura clopoţelul alteia, cea gălbejie, de la magazin. Tanti Geta dibui, dublată de cristalinul băiatului, comanda pe care acesta avea să o facă: «O sticlă de Fanta. D-aia mare, la doi litri»."
De vacanţă
