Criticile anglo-americane la adresa modificărilor Codului Penal şi Codului de Procedură Penală dorite de parlamentarii români au provocat reacţia dură a doi membri de marcă - reprezentativi, am putea spune - ai PNL. Primul a fost Bogdan Olteanu, preşedintele coteţului unde s-a complotat pentru transformarea celor două coduri penale în cătuşe de pus la mâinile poliţiştilor şi procurorilor şi în certificate de NUP pentru infractorii cu imunitate parlamentară. Ambasadorul SUA este pălmuit cu vorbe grele de un liberal despre care gura presei spune că ar fi nepoţelul agentei NKVD Ghizela Wass, membră de marcă a Partidului Muncitoresc Român prin anii ‘50. Moştenirea genetică nkvd-istă a răbufnit în tovarăşul Olteanu şi l-a determinat să sară la gâtul amasadorului SUA. Ne aşteptam ca tovarăşul în discuţie să aducă argumente juridice, politice în favoarea demersului deputaţilor sau măcar să spună politicos că va lua în considerare remarcele făcute de reprezentantul SUA. O atare atitudine ar fi diminuat impactul declaraţiilor făcute de ambasadorul Taubman. Nu a fost aşa. Nepot de nkvd-istă şi fin de prim-ministru, Bogdan Olteanu a turnat în capul americanului nişte lături în cel mai grotesc stil comunist. Adică l-a acuzat pe imperialist că şi-a cumpărat funcţia de ambasador prin corupţie şi l-a sfătuit să nu se amestece în treburile interne ale României, toate spuse pe un ton de înfierare a imperialismului american găunos. Bănuiesc că, după declaraţia de pomină, preşedintele Camerei Deputaţilor s-a dus să-şi cânte mândru nevoie mare „Ja sam pitbull! Terrier!“. În faţa oglinzii. Să se simtă mare şi tare...

Nu sunt adeptul ideii că urmaşii nomenclaturiştilor comunişti trebuie stigmatizaţi pentru ce au făcut înaintaşii lor. Sunt situaţii în care copii, nepoţi, neamuri de activişti PMR/PCR, de securişti torţionari au devenit oameni serioşi, conştienţi de nenorocirile pe care