Felicia Filip a petrecut, în copilărie, cele mai frumoase Sărbători de iarnă în satul bunicilor paterni, Făgeţelu de Olt. Parfumul cozonacilor împletit cu efluviile cetinii de brad au urmat-o de-a lungul altor Sărbători şi au ajuns azi să ne fie împărtăşite şi nouă.

Soprana îşi aduce aminte cu nostalgie de Sărbătorile de iarnă ale copilăriei

Foto: Christian Silva/Jurnalul Naţional

Era elevă în clasele primare şi, când venea decembrie, de abia aştepta să se termine trimestrul şi să meargă împreună cu sora şi fratele ei la Făgeţelu. Acolo, într-o casă mare, se adunau pentru a petrece Crăciunul toţi cei şapte copii ai bunicilor, împreună cu familiile lor. "Fiecare familie avea camera ei, dar şi aşa stăteam într-o cameră patru-cinci oameni." De obicei, copiii erau aduşi de cum începea vacanţa. Felicia Filip îşi aminteşte cum mergea împreună cu verişorii ei la o vecină care le spunea poveşti înfricoşătoare. Cu atât mai plăcut era apoi să se regăsească în căldura protectoare a casei bunicilor. Apoi, când dorul de părinţi devenea dureros, aceştia apăreau şi începeau pregătirile pentru masa de Sărbătoare. "Era o minune să stăm cu toţii. Participam şi noi, copiii, la făcutul mesei. Se făceau cantităţi ca la cantină. Bărbaţii erau afară, la tăiat porcul, iar apoi venea dinspre bucătărie miros de carne proaspătă prăjită. Aşteptam cu nerăbdare şi şoriciul. Cei mari îşi fierbeau ţuică, şi în toată casa mirosea a ţuică fiartă şi a foc de lemne", povesteşte soprana.

FRĂMÂNTATUL COZONACULUI ERA UN ADEVĂRAT SPECTACOL. Bucătăria devenea centrul vital al casei; acolo se întâmplau toate. "Noi, copiii, ne vânturam prin toată casa şi aşa se amestecau mirosurile de mâncare cu cele de ţuică, de mere şi pere coborâte din podul casei şi ceai, pentru pentru că unii dintre noi aveam amigdalele umflate", îşi aminteşte Felicia Filip. Pentru ca piftii