Baia Sprie. Baza unui triunghi de iad, clădit cu grija regimului comunist care mai cuprindea minele din Cavnic şi Nistru. Gândite ca un loc de „dobândire a libertăţii prin muncă socialistă”, s-au dovedit a fi un loc de exterminare în masă. Un cimitir al celor vii, în care au ajuns elitele şi marii duhovnici ai acestui Neam. Astăzi, nimic nu mai aminteşte de vechea colonie şi de morţii de aici. GAZETA de Maramureş l-a găsit însă pe ultimul martor al infernului de la colonia Baia Sprie. Nicolae Chizbăian era şoferul Exploatării miniere. El este cel care i-a dus pe deţinuţi de la duba-vagon, la barăcile odioase, el este cel care ducea mâncarea în colonie şi care transporta răniţii la spital. Vă prezentăm un interviu document şi o poveste de viaţă fascinantă.

O cruce, la baza unui deal, şi ruine. Cam atât a rămas din unul dintre cele mai odioase lagăre de muncă din „era comunistă”: Baia Sprie. Astăzi nimeni nu mai ştie nici măcar locul în care erau amplasate barăcile deţinuţilor. Iar despre teroarea acelor vremuri mai vorbesc doar cărţile de memorii.Foştii deţinuţi politici s-au stins. Iar fără martori, istoria se stinge şi ea. GAZETA de Maramureş l-a găsit pe ultimul martor al acestui episod sângeros. Nicolae Chizbăian. Un bătrânel de 82 de ani care trăieşte în Tăuţii de Sus. Acum mai bine de şase decenii era şoferul Exploatării miniere.

Cu camionul lui au ajuns deţinuţii politici de la vagoanele-dubă, la barăcile inumane, înconjuraţi de soldaţi şi mitraliere. În camionul lui au fost transportaţi bolnavii la spital. Şi tot el le ducea mâncarea în colonie. Lor, miliţienilor, soldaţilor, tuturor. După ce le-a plâns soarta în linişte, printr-un joc stupid al destinului a ajuns să împartă celula cu ei. Iar astăzi îi aminteşte la poveştile şi la rugăciunile de seară convinşi că fac parte din sfinţii acestui Neam. Nicolae Chizbăian are pri