Am mai scris despre asociaţii. Am mai publicat interviuri cu lideri de asociaţii în formare sau de asociaţii gata înfiinţate, cu personalitate juridică, cu statut, cu tot ce trebuie. Am scris despre SRSFF (Societatea Română de Science Fiction şi Fantasy, www.srsff.ro), înfiinţată în 2009, o asociaţie a iubitorilor de F&SF, am mai scris – puţin, e drept, dar dacă se adevereşte zvonul reînfiinţării ei voi scrie mai mult – despre ARSFan (Asociaţia Română pentru Science Fiction, www.arsfan.ro), înfiinţată în 1992, asociaţie din care, din răspunsul lui Cornel Secu la o întrebare directă, n-am înţeles dacă fac/vor face parte doar scriitori, creatori de SF sau este/va fi tot o combinaţie creatori-fani. Poveştile astea cu asociaţiile ţin pagina întîi o vreme (e doar o metaforă, evident, pentru că nu avem presă pe care s-o intereseze aşa ceva, doar o revistă, două – care se vor, în primul rînd, literare – şi cîteva bloguri), apoi, cu timpul, se pleoştesc. Mai tresar din cînd în cînd, atunci cînd asociaţia respectivă dă nişte premii, organizează o întîlnire – simpozion, cenaclu etc. În rest, toate energiile – pozitive şi negative – care însoţesc „facerea“ se domolesc. La urma urmei, aşa e şi normal, numai că, uneori, stai şi te întrebi: dar de ce-au făcut ei asociaţia asta? Cui foloseşte? La ce foloseşte? Pentru cei implicaţi, bineînţeles că totul are un sens. Chiar dacă acesta e că treburile asociaţiei îi ţin pe ei (pe membrii activi) ocupaţi şi le dă senzaţia că sînt importanţi. Pentru că un cenaclu nu înseamnă mai nimic, dacă nu e sprijinit de o revistă în care să fie publicate creaţiile tinerilor talentaţi. Un simpozion nu reprezintă mare lucru dacă nu duce la ceva concret, dacă nu e însoţit de alte manifestări adiacente care să le aducă oarece avantaje scriitorilor participanţi sau publicului. O asociaţie ar trebui să sprijine valoarea, s-o gireze, s-o impună publi