După ce a plecat de la Uzina Sadu, Nicolae Guţă a devenit instructor în arta lemnului la Şcoala Populară de Artă. Acum, este un maestru în sculptură.

Nicolae Guţă a învăţat să sculpteze lemnul la vârsta de 34 de ani. Meseria nu a moştenit-o, ci a „furat-o“ de la meşteri pricepuţi. „Prin 1971 m-am angajat la Uzina Mecanică din Sadu, iar mai târziu aveam să-l întâlnesc pe artistul Ion Danciu şi pe elevul său Vasile Pătroi care m-au motivat să învăţ să sculptez. Când ieşeam de la serviciu, lucram cu ei. La scurtă vreme, un tâmplar din Sadu m-a rugat să-i sculptez o uşă pentru locuinţă. Prima dată am luat-o sub formă de glumă. Pentru că văzusem cum lucrau cei doi prieteni ai mei, totuşi mi-am propus să merg la Târgu-Jiu să cumpăr uneltele pentru că nu aveam de niciunele. Am cumpărat o trusă de dălţi şi m-am apucat de treabă“, îşi aminteşte Nicolae Guţă.

Sculpturi în stil bizantin

Nicolae Guţă s-a inspirat după o uşă bisericească. Încet, încet terminase lucrarea pe care o avea de făcut. Chiar şi meşterii care l-au învăţat tainele sculpturii au apreciat rezultatul muncii sale. „Totul a început dintr-o glumă, dar s-a prins. Cu banii de pe prima mea lucrare mi-am acoperit cheltuielile cu instrumentele de sculptat“, mărturiseşte sculptorul. Pentru Nicolae Guţă sculptura a devenit o pasiune. A început să colaboreze cu tâmplarul, iar de atunci sculptează uşi, pridvoare, stâlpi, linguri de lemn. „Fac şi cuiere pentru perete, fuse de tors, tăvi sculptate pentru servit, căuce şi suveniruri din lemn sculptate în forma unei căprioare. Toate astea se vând mai mult pentru amenajarea în stil ţărănesc a unui spaţiu sau locuinţe. Multe obiecte sculptate le-am dăruit prietenilor şi cunoştinţelor. Pentru mine sculptura este o mare pasiune. Este o coincidenţă de nume cu cel al manelistului, dar eu nu cânt. Cel mai mult lucrez vara, la ţară, sub halânga de vie,