A început ca o mică afacere de tăiţei în 1938. De atunci, Samsung a evoluat într-o reţea de 83 de companii care reprezintă 13% din exporturile Coreii de Sud. Samsung Electronics, care a început prin a fabrica radiouri greoaie cu tranzistori, este acum cea mai mare companie de tehnologie din lume, conform vânzărilor, potrivit The Economist.
Face mai multe televizoare decât orice altă companie, iar în curând ar putea înlocui Nokia şi să ajungă cel mai mare producător de telefonie mobilă.
Pentru unii, Samsung este prevestitorul unui model de capitalism din Asia. Ignoră înţelepciunea convenţională occidentală. Se întinde în zeci de industrii independente, de la microcipuri la asigurări. Este controlat de o familie şi ierarhizat, cota de piaţă participă la profituri şi are o structură de proprietate opacă şi încurcată. După ce a depăşit firmele japoneze pe care le imita odată, cum ar fi Sony, este pe cale să devină rapid versiunea Asiei emergente a conglomeratului american General Electric.
Potrivit The Economist, există multe lucruri de admirat la Samsung. Dă dovadă de răbdare: managerilor săi le pasă mai mult de creşterea pe termen lung decât de profiturile pe termen scurt, îşi motivează bine angajaţii, iar grupul gândeşte strategic: vizează pieţe în curs de afirmare şi pariază enorm pe ele.
În următorul deceniu grupul intenţionează să investească 20 de miliarde de dolari în cinci domenii în care este relativ novice: panouri solare, led-uri de iluminat cu economisirea energiei, dispozitive medicale, medicamente biotehnologice şi baterii pentru maşini electrice.
Până în 2020, grupul Samsung estimează că va avea vânzări de 50 miliarde dolari în aceste noi domenii şi că Samsung Electronics va avea vânzări globale de 400 miliarde dolari.
