Din unghiul solutiilor... alternative, nu se mai picteaza nimic, pentru ca pictura a disparut pur si simplu din mentalul de ultima ora al proiectantilor de pretutindeni. Altceva luindu-i locul. Ce? Cind, prin cumplitii ani saptezeci, un maestru de-atunci al picturii iesene, cu aplicate studii antebelice la André Lhote, ma intreba candid-speriat: Ce se mai picteaza, draga?, ce-i puteam raspunde, decit prin... Prin ce? Intram amindoi in uitatul birt si, dupa a doua masura, maestrul nu mai era chiar atit de candid-speriat, stiind prea bine ce se mai picteaza. Daca nu as fi cunoscut ce lucruri splendide ieseau, clandestin, de sub pensonul lui, i-as fi raspuns franche: nu se mai picteaza nimic. Pentru ca totul intepenise in chingile unei virtuale "Cintari a Romaniei", sectia de propaganda judeteana a partidului monitorizind grosier tot ce iesea din ateliere, urmind a intra in expozitii.
Substituindu-ma, amuzat, maestrului de-atunci, as putea, la rindu-mi - la fel de candid (nu si speriat) - sa ma-ntreb: Ce se mai picteaza acum?
Nimic.
Din unghiul solutiilor... alternative, nu se mai picteaza nimic, pentru ca pictura a disparut pur si simplu din mentalul de ultima ora al proiectantilor de pretutindeni.
Altceva luindu-i locul.
Ce?
Sper sa nu-l indispun prea mult pe George Bondor, conspectindu-i textul din Timpul, minutios pliat pe ce se intimpla in Centrul pentru Arta si Tehnologie Media din Karlsruhe, "unul din cele mai importante ale genului". Cunoscut sub prescurtarea ZKM (Zentrum für Kunst und Medientechnologie), e de data recenta si e adapostit de o veche fabrica de... brrr... munitie, renovata in acest scop. Contrar obisnuintelor din vremea cind ma retrageam cu maestrul iesean la salvatul birt, intri in Centru nu sa stai si sa privesti. Dimpotriva, expozitiile de-aici te invita sa participi la... imblinzirea unor tehnologii incomode. Supe