M-am săturat să mi se spună că lumea vrea linişte! M-am săturat să aud că singura soluţie pentru viitor este tripleta Antonescu- Voiculescu-Dragnea cu Ponta pe coadă! M-am săturat de emisiunile de la Antena 3 şi Realitatea TV care ne prezintă evenimentele aşa cum le văd patronii lor, ameninţaţi cu ani grei de puşcărie şi obişnuiţi cu finanţări venite prin intermediul unei sacoşe.
Dacă-i asculţi pare că nu s-a schimbat nimic în ultimii şapte-opt ani, cu toate că zbaterea disperată a lor este dată tocmai de schimbare. O schimbare pe care o simt în toţi porii de fiecare dată când sunt citaţi la DNA, sau se prezintă în faţa judecătorului. Nopţile le sunt bântuite de imaginea lui SOV intrând la puşcărie sau de cea a colegului Stan prins cu mita electorală în gură, iar zilele sunt măsurate printr-o unitate care include doar intervalul între termenele de judecată.
Eu voi vota duminică pentru neliniştea lor. Pentru a nu le asigura o majoritate zdrobitoare (pe care nici nu cred că o să ajungă să o aibă), pentru a nu le permite să ridice un zid de nepătruns în faţa legii, pentru a nu le mai permite manipulări grosolane. Mă uitam la gradul de nesimţire care s-a înregistrat în cursul zilei de alaltăieri, când s-a anunţat numărul total de alegători, cu doar 44.000 mai mic decât cel de la referendumul de suspendare a Preşedintelui.
N-aţi văzut nici un lider al USL care să-şi ceară scuze pentru minciunile aruncate săptămâni în şir, cu un soi de iresponsabilitate veselă de parcă asistam la o ceartă între colegi de grădiniţă. Nici unul dintre analiştii care făceau atacuri de cord în direct acuzând nerespectarea voinţei poporului suveran, ce dădeau meditaţii de matematică calculând cât de puţini români mai sunt în România, nu şi-a recunoscut greşeala. În ambele cazuri le-a lipsit ceva. Unii îl denumesc bun-simţ, dar eu am recunoscut în tăcerea lor, neliniştea.
