In momentul in care transformi corectitudinea politica in instrument de dominare (autoritarista!) a tuturor, de spalare a creierului si de manipulare a constiintelor, atunci, din exercitiu permisiv ea ajunge proces represiv. Vorbeam, in articolul precedent, despre efortul noilor "comisari" ai spalarii creierului de a minimaliza si desacraliza orice urma de spectacular in istorie si umanitate. Se observa aici un impuls rudimentar de uniformizare a vietii. Argumentul lor este un asa-zis "liberalism radical", al "drepturilor" umane absolute, dar, in fapt, in spatele sau se ascunde un extremism abuziv - ca toate extremismele. Cine urmareste cu atentie felul in care noua corectitudine politica (spun "noua", intrucit exista si o "veche" corectitudine politica, de bun simt, asupra careia voi reveni) isi intinde tentaculele peste ideologiile Apusului, va recunoaste tehnci si strategii de brainwashing, folosite, in trecut, cu destul succes, de catre fascisti si comunisti. E, fara indoiala, in dorinta acestei uniformizari si nivelari (in mediocritate!) a omenirii, simburele unui absurd totalitarist - inrudit psihologic cu dictaturile secolului XX. Deocamdata pare greu sa-i stabilesti originea, deoarece dezvoltarea lui se afla, in ciuda aparentelor, intr-un stadiu incipient. Punctul de plecare a nebuniei ar putea fi undeva in politica de indoctrinare a marilor corporatii capitaliste (care-si transforma milioanele de lucratori si clienti, din intreaga lume, in roboti ridicoli de propaganda). Totodata, s-ar putea gasi si intr-o exacerbare a corectitudinii politice "bune", devenita "rea" prin excesul de zel al unor adepti mai putin inzestrati intelectual. Pe acest palier, discutia poate fi largita cu o mica digresiune.
Intr-un interviu recent din Dilemateca (8/2007), discutind aspectele negative ale corectitudinii politice, Andrei Plesu face urmatorul comentariu: "Acum, ca a
