Unii vad in Traian Basescu providentialul principe al lui Machiavelli. Ce este "sistemul ticalosit", daca nu raul necesar pentru aparitia unui personaj salvator de tipul celui descris in cartea filosofului florentin? Omul care, bun fiind si avand binele ca scop, iese din contemplare si devine un fel de "jucator" in infern, are forta de a infrunta raul cu mijloacele raului. Altii, insa, cred ca Basescu are numai mijloace, nu si un scop sau, si mai si, ca scopul sau in adevar este implinirea, ducerea la apoteoza a sistemului mincinos pe care il desfide.
Sunt convins ca adversarii de astazi ai presedintelui, cei care se indoiesc de sinceritatea cuvintelor si de justetea actiunilor sale, ar fi fericiti sa fie contrazisi de realitate. Daca Basescu va reusi sa schimbe Romania in bine, aceasta este o sarcina a carei indeplinire ar fi cat se poate de vizibila in cativa ani. Vom afla, deopotriva sustinatori si adversari ai celui mai popular om politic, daca am avut in fata un chip sau o masca. Pana atunci, insa, n-avem incotro. Ne indoim. Este chiar bine sa facem asta, fie ca suntem de stanga sau de dreapta. Conform principiului nietzschean, ceea ce nu te omoara te face mai puternic. Daca Basescu e Principele, criticile noastre nu-l vor demoraliza, ci il vor ajuta sa invinga.
Dintre toti contestatarii presedintelui "jucator", de departe cel mai acid, mai direct, mai radical este presedintele "retras" Emil Constantinescu. Lipsit, la drept vorbind, dintotdeauna de flexibilitate in discurs si actiune, de simt al orientarii si al umorului, Constantinescu devine pe zi ce trece tot mai rigid si mai incrancenat in aprecierile sale (in special la adresa lui Basescu si a lui Stolojan). Fostul sef de stat nu mai este de mult un om politic, ci o voce in pustiu. Prin felul sau de a fi este opusul lui Traian Basescu. Emil Constantinescu vede lumea pe dos, asa cum numai un
