Oricât de tare ne-am fi obişnuit noi, românii, cu scandalul, cu miştoul, cu isteria politică şi socială, cu acest cumplit amestec de perversitate şi sarcasm, cred sincer că e deja prea mult. Cred că politicienii au coborât pe fundul societăţii şi zgârmă în noroiul puturos cu beţişoare de santal, ca să nu li se-ntoarcă stomacul pe dos.
O naţie bulversată, deprimată şi dezorientată se uită la spectacolul grotesc al unor marionete horror, pur şi simplu hipnotizată. Nu mai înţelege pauperizarea, buzunăreala, înfometarea la care este supusă. Nu mai decriptează minciuna, nu mai conştientizează că a devenit o masă de manevră, folosită de aceşti “mentalişti” ipocriţi ai politicilor găunoase, la fiecare rând de alegeri. Toate acestea se întâmplă de ani buni, dar mai rău ca acum, mai lipsit de morală ca acum, nu-mi aduc amite să fi fost de când mă învârt în apropierea acestei Cruci de Piatră a politicii româneşti.
Din ţară, din naţie, din morală, din moarte, din tot nu a mai rămas decât interesul personal, interesul de partid, foamea de putere, disperarea de a dispune şi a nu da socoteală.
Orice am crezut, în afara faptului că moartea va deveni, şi ea, la nivel naţional, sămânţă de scandal politic, generatoare de ţăţisme despletite şi de poale puse-n cap. Ce să fie mai lipsit de decenţă decât să declanşezi un dialog ofticos, plin de patimă străvezie, pe buza unui mormânt abia deschis, indiferent al cui este el?
De când s-a întors din concediu, Victor Ponta nu mai are nuanţe; nu mai are măsură; nu mai are decenţa necesară, de limbaj şi comportament, a unui premier în funcţie. Nu poţi să te penibilizezi într-un scandal perpetuu, cu acute de ţăţică ofensată, când te afli în vârful unui guvern care n-a făcut mai nimic într-un an şi jumătate, decât să strângă bani din tot mai multe taxe şi impozite.
În loc să-ţi vezi, decent, de nevoile tale, să
