Punerea fustelor în cap de către pirandele politicii româneşti ne va costa mai mult decât ne imaginăm.
Analogia „fuste/cap/pirandă/politică" reflectă întrutotul percepţia occidentalilor, în general şi a germanilor, în particular, despre România.
Scriam, cu un an şi jumătate în urmă, despre discuţia pe care am avut-o cu o doamnă din Germania, aflată pentru prima dată în ţara noastră.
Un sat întins cât vezi cu ochii, plin de case netencuite şi străbătut de uliţe deasupra cărora se strâng nori de praf. Copiii goi şi murdari care fugăresc gâşte completează acest tablou, aproape sinistru, al unei Românii despre care aproape nimeni nu înţelege cum de a fost posibil să fie acceptată în Uniunea Europeană. Asta îşi imagina că va găsi aici arhitecta bavareză cu care am stat de vorbă. Femeia nu era ruptă de realitate, ba dimpotrivă, citea articole de politică externă publicate în presa din ţara sa.
Aş fi curios să aflu care este acum imaginea despre România a conaţionalilor ei, după evenimentele din ultimele săptămâni. Mă interesează mai ales impresiile celor care nu au avut ocazia să vină măcar o dată pe aici.
Ştiu însă, ca şi dumneavoastră, că îndelung cântata „lovitură de stat" a fost, în fapt, o puternică lovitură aplicată în plexul naţiunii, cu pumnii împreunaţi, de către taberele politice beligerante. Dar dincolo de asta, a fost dovada supremă a faptului că interesele colective au fost subordonate definitiv intereselor de grup. Cei care s-au turnat unii pe alţii la Bruxelles n-au avut nici cea mai mică tresărire în privinţa prejudiciilor pe care le aduceau, în timp real, statului pe care, chipurile, îl reprezintă în capitala Europei.
„Întoarcerea la popor", brevetată de preşedintele suspendat atunci când îl avantaja, a devenit indezirabilă acum, deşi pare a fi singura variantă de încetare (temporară) a procesului de disoluţie insti
