Nici n-a apucat presa să transmită informaţiile despre demisia lui Vasile Blaga, că sindicalişti şi politicieni din opoziţie au început să-l şi plângă. Cum să demisioneze cel mai bun ministru pe care Internele l-au avut vreodată? Cine va mai apăra interesele poliţiştilor, aşa cum a făcut-o el?

Ce se întâmplă cu aderarea la Schengen, din care Blaga şi-a făcut un scop şi un merit? Loviţi de amnezie, pesediştii au trecut peste propriile bocete cum că mandatul lui Blaga la MAI i-a costat alegerile prezidenţiale. Poliţiştii care, odată cu aruncarea caschetelor peste gardul Cotrocenilor îi făceau şi lui Blaga urări de stadion, l-a transformat pe ministru în eroul lor şi l-au făcut o victimă a dictatorului Traian Băsescu.

Prin demisia de astăzi, Blaga joacă o carte mare, desprinzându-se făţiş de preşedintele impopular. Nu mai contează că, pe fond, Băsescu era îndreptăţit să ceară demisia şefilor de la Poliţiei şi Jandarmerie, care au dovedit că nu controlează structurile de tip militar pe care le conduc. Nimic nu poate fi mai grav, în Poliţie şi Jandarmerie, ca indisciplina şi lipsa şi de respect pentru superiori. Lucrurile acestea vor trece în plan secundar. În conştiinţa publică va rămâne doar ideea ca Vasile Blaga este omul care i s-a opus lui Băsescu, renunţând la o înaltă demnitate în stat pentru a-şi apăra oamenii din subordine.

Prin forţarea demisiei lui Blaga, Băsescu l-a credibilizat şi l-a transformat în cel mai puternic lider al opoziţiei. Chiar dacă nu are charisma lui Crin Antonescu şi incisivitatea lui Victor Ponta, Vasile Blaga are forţă şi un suflu puternic de credibilitate, vitale pentru orice lider politic. Respectat de propriul partid şi de adversarii politici, căinat de sindicalişti, Vasile Blaga primeşte de la Băsescu un imbold nesperat în cariera politică şi, în previzibila încleştare cu preşedintele, s-ar putea să-şi transforme por