Profesorul sociolog Eugen Blaga si-a abandonat o dupa-amiaza preocuparile universitare de la Bucuresti si a vizitat, prilej cu care ne-am cunoscut, Muzeul Pietrei, pe care-l cladesc la Sangeru. Am gasit la persoana sa si a distinsei sale sotii, placerea dialogului subtil si indeletnicirea, abandonata azi, a schimbului de idei. La plecare mi-a lasat doua din cartile sale. Pe prima, "Sociologia mistificarii', tiparita in 2011 sub girul Editurii Didactice si Pedagogice, m-am grabit s-o frunzaresc, avid, in sihastria mea intelectuala, de cerneluri noi. Le-am gasit, dovada ca frunzarirea s-a metamorfozat iute in lectura. Cartea, care se prezinta ca un eseu despre mistificare, pune deasupra un motto din Arghezi din care culeg doua randuri: "Cu cat e mai absurda minciuna, cu atat prestigiul ei sporeste'. Si tot mesterul cuvintelor imperecheate ingenios mai spune: "Omului ii place sa se minta si sa fie mintit si cand nu-l mai minte nimic si nimeni, se dezorganizeaza'.
Studiul doct al profesorului nu cade in capcana sterilitatii infumurate, impanandu-l sanatos cu sensibilitate si produsele abundente ale acumularilor sale.
Mistificarea paraziteaza popoare, grupuri sociale, istorii intregi, parand ca se simte bine intre oameni iar convietuirea este imparateasca. Ce ne-am face daca nu s-ar gasi mereu cineva, mai ales din zonele politice, care sa se culcuseasca pe patul caldut al credulitatii noastre? Mistificarea nu s-ar putea produce, zice dascalul, in timp ce in spatele meu turuie subiectul Oltchim, mistificarea n-ar avea sorti de izbanda "fara a abuza de credulitatea cuiva'. Pai in materie de credulitate, noi, romanii, ca popor si chiar luati unul cate unul, suntem de departe campioni mondiali. Stam prost la nivel de trai, PIB-ul pe natie si pe capatana de muritor, e mic, mic, mic, cat un picior de furnic, la ruleta ruseasca a popoarelor noi nimerim mai mereu glontu