De câteva zile încerc să înţeleg unele decizii pe care le iau mai-marii fotbalului din România. Încerc să înţeleg cum după atâta vreme de probleme financiare, de datorii, de salarii neplătite, de scufundări ale planetei, de vânzări de jucători buni de naţionala pe 0 lei şi de acţionariat dublu în Liga 1, nu suntem în stare să încercăm măcar să mai salvăm ceea ce mai poate fi salvat. Nu găsesc de data asta nici măcar interesul acestei decizii.
Nu înţeleg pe cine ajută decizia de a păstra 18 echipe în Liga 1. Înţeleg cum se poate accepta ca Walter să conducă două cluburi şi nimeni nu face nimic, datorită prieteniei sale cu boss-ul Ligii Profesioniste, înţeleg că avem trei echipe în insolvenţă şi altele cu datorii de peste patru milioane de euro, dar nu pot să înţeleg cum de nu mişcăm niciun deget la nivel de decizie. Prin presă, de vreo două luni, de când toată tevatura cu licenţierea, se vehiculau 14 echipe cu play-off şi play-out, se discuta despre o ligă cu 16 echipe, absolut orice, doar să se scadă numărul din primul eşalon şi să avem un campionat mai bun şi cu un fotbal cât de cât acceptabil. Acum, că a venit vremea deciziei, se vede clar că “verba volant, scripta manent”.
Şi ca să fie groapa şi mai mare şi plină de mizerie, nu ne referim la 18 echipe în Liga 1 pentru sezonul viitor, ci pe următoarele patru sezoane. Încă patru ani de acum încolo cu fotbal prin nămeţi pe stadioane îngheţate, încă patru ani de fotbal cu echipe provenite de pe locul 4 din liga a doua, încă patru sezoane cu derby-uri între Severin şi Chiajna, încă patru sezoane cu meciuri care au în tribune 300 de spectatori. Unde găsiţi binele fotbalului în aceste aspecte, domnilor? Ce vă atrage la acest fotbal, prieteni? Cum vă puteţi bate joc de noi în aşa hal, oameni buni? Chiar nu vă doare sufletul când vă bateţi joc de toţi acei ochii aţintiţi spre fiecare meci, din fiecare etapă? Chia
