De un numar de ani, observam cum situatia economiei romanesti se imbunatateste, in timp ce scena politica ramane la fel de fluida, daca nu cumva se deterioreaza. Am fost martorii momentelor, nu putine, in care viata politica fierbea, o criza parand iminenta, iar "seismometrele" din zona economica - piata valutara si cea bursiera - inregistrau evolutii dintre cele mai favorabile. La un moment dat, se vantura chiar ideea ca tara noastra ar repeta experienta Italiei care a avut 40 de guverne in 40 de ani, dar economia i-a inflorit in tot acest timp (si s-a gripat exact cand a dobandit mai multa stabilitate politica).
Lucrurile nu sunt nici pe departe atat de simple. Economia noastra a prosperat pentru ca a beneficiat de un complex de imprejurari favorabile, inclusiv de masuri de politica economica judicioase in ultimii 7-8 ani. Disparitia treptata a "gaurilor negre" din economie, privatizarea si cresterea performantelor sectorului privat, asanarea sistemului bancar si cresterea creditului, functionarea neingradita a pietei valutare, migratia fortei de munca si repatrierea castigurilor, reducerea impozitului pe profit si pe venituri - toate au influentat pozitiv performanta economica. Acestora li s-a adaugat integrarea in structurile politice si economice ale Occidentului, ceea ce a generat un masiv influx de capital, grabind restructurarea. Si sa nu pierdem din vedere un aspect esential: economia creste, dar de la un punct de pornire foarte scazut; recuperarea este oarecum mai lesnicioasa decat lupta pentru performanta de varf, de care suntem departe.
Una dintre trasaturile distinctive ale pietelor functionale este aceea ca incorporeaza in prezent anticiparile asupra evolutiilor viitoare. Astfel, economia nici macar nu a tresarit cand parlamentul a declansat procedura de suspendare a presedintelui, pentru ca pe pietele financiare lichiditatea era abunden
